Erbiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Erbiu

HolmiuErbiuTuliu
-
 

68
Er
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Er
Fm
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Erbiu, Er, 68
Serie chimică lantanide
Grupă, Perioadă, Bloc 14, 6, f
Densitate 6770 kg/m³
Culoare alb-argintiu
Număr CAS 7440-52-0
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică 167,259 u
Rază atomică 178 pm
Rază de covalență pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică [Xe]4f12 6s2
Electroni pe nivelul de energie
Număr de oxidare
Oxid
Structură cristalină cubică
Proprietăți fizice
Fază ordinară Solidă
Punct de topire 1529°C ; 1802.15 K
Punct de fierbere 2867°C ; 3140.15 K
Energie de fuziune kJ/mol
Energie de evaporare kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 1,24
Căldură specifică J/(kg·K)
Conductivitate electrică 1.2 ⋅ 106 S/m
Conductivitate termică W/(m·K)
Prima energie de ionizare kJ/mol
A 2-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Erbiu (simbol Er) este elementul chimic cu numărul atomic 68. A fost descoperit de Mosander în 1842. Când a fost izolat pentru prima dată, erbiul părea a fi un metal solid de culoare alb-argintie; el apare în combinații chimice cu alte elemente de pe Pământ. Însă, el este un element chimic rar, ce poate fi găsit în asociație cu alte elemente în mineralul numit gadolinit, mai ales din cel care provine din zona Ytterby, din Suedia.

În principial, erbiul este utilizat datorită ionlor pe care îi formează (anume Er3+), care au proprietăți fluorescente ce pot fi utilizate în diferite lasere și aplicații.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Fizice[modificare | modificare sursă]

Fiind un metal destul de greu, erbiul are masa atomică de 167,26 g/mol. Densitatea sa la temperatura de 20 °C este de 9,05 g/cm3, iar punctul de topire 1522 °C și punctul de fierbere 2510 °C.

Chimice[modificare | modificare sursă]

Erbiul metalic își pierde luciul în aer și arde rapid, transformându-se în oxid de erbiu (III):

4 Er + 3 O2 → 2 Er2O3

Erbiul este destul de electropozitiv și reacționează încet cu apa rece și destul de repede cu apa fierbinte, în urma reacției formându-se hidroxid de erbiu:

2 Er (s) + 6 H2O (l) → 2 Er(OH)3 (aq) + 3 H2 (g)

Erbiul metalic reacționează cu toți halogenii:

2 Er (s) + 3 F2 (g) → 2 ErF3 (s) [roz]
2 Er (s) + 3 Cl2 (g) → 2 ErCl3 (s) [violet]
2 Er (s) + 3 Br2 (g) → 2 ErBr3 (s) [viole]
2 Er (s) + 3 I2 (g) → 2 ErI3 (s) [violet]

Erbiul se dizolvă repede în acid sulfuric diluat pentru a forma o soluție ce conține ioni hidrați de Er (III), ce există sub formă de complecși hidrați [Er(OH2)9]3+ de culoare galbenă: [1]

2 Er (s) + 3 H2SO4 (aq) → 2 Er3+ (aq) + 3 SO2−
4
(aq) + 3 H2 (g)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Chemical reactions of Erbium”. Webelements. Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]