Radiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Radiu
FranciuRadiuActiniu
Bariu
  Lattic simple cubic.svg
226
88
Ra
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Ra
Ubn
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Radiu, Ra, 88
Serie chimică Metale alcalino-pământoase
Grupă, Perioadă, Bloc 2, 7, s
Densitate 5,5 kg/m³
Culoare albă argintie
Număr CAS 7440-14-4
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică u
Rază atomică pm
Rază de covalență pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică Rn 7s2
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 32, 18, 8, 2
Număr de oxidare 2
Oxid RaO
Structură cristalină cubică
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 700º C 973° K
Punct de fierbere 1737º C 2010° K
Energie de fuziune 8,5 kJ/mol
Energie de evaporare kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică 113 Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori 819
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 0,9
Căldură specifică J/(kg·K)
Conductivitate electrică 1 S/m
Conductivitate termică 18,6 W/(m·K)
Primul potențial de ionizare 509,3 kJ/mol
Al 2-lea potențial de ionizare 979 kJ/mol
Al 3-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
Al 4-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
Al 5-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
Al 6-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
Al 7-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
Al 8-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
Al 9-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
Al 10-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
223Ra urme 11,43 zile α 5,99 219Rn stabil cu 135 neutroni
224Ra urme 3,63 zile α 5,79 220Rn stabil cu 136 neutroni
226Ra urme 1601 ani α 4,871 222Rn stabil cu 138 neutroni
228Ra urme 5,75 ani β- 0,046 228Ac stabil cu 140 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Radiul este al 88-lea element din sistemul periodic al elementelor, având simbol chimic Ra. Radiul în stare pură este alb argintiu, dar datorită reactivității sale ridicate, se oxidează rapid devenind negru cu irizații colorate. Toți izotopii de radiu sunt radioactivi, cel mai stabil fiind 226Ra, acesta având timp de înjumătățire de 1601 ani; în urma dezintegrării sale rezultând radon. Din cauza instabilității sale, radiul este luminiscent.
Radiul, sub formă de clorură de radiu RaCl2, a fost descoperit de Marie Curie și Pierre Curie în 1898.

Marie Curie (1867 - 1934)
Pierre Curie (1859 - 1906)

Istoric[modificare | modificare sursă]

Acest element radioactiv a fost descoperit de către savanta poloneza Marie-Sklodovska Curie. Acest element are o abundență relativ redusă în scoarța terestră și extragerea sa întampină probleme, acestea datorându-se în mare parte radioactivității sale mari. În general, acest element se găsește în minereul numit pechblendă, alături de alte elemente (metale) cum ar fi bariul, uraniul și thoriul.

Radiu
Configurația electronică a atomului de radiu
Mostră de radiu

Utilizări[modificare | modificare sursă]

În trecut, radiul se folosea la obținerea unor obiecte fosforescente în întuneric (cadrane de ceas, întrerupătoare de curent, diferite indicatoare, vopsele fosforescente, etc,) Întrebuințarea radiului în vopsele este foarte periculoasă din cauza cantității mari de material conținute și din această cauză astfel de produse nu se mai utilizează. Au fost incidente grave cauzate de acoperirea corpului cu vopsea cu radiu, lucru care a dus la formarea unor arsuri radiologice extinse pe suprafața corpului și acest lucru a dus la moartea persoanei contaminate radioactiv. Chiar și Marie Curie a murit din cauza anemiei aplastice, boala atribuită radiațiilor.

Utilizarea radiului la cadranele de ceas

In trecut, radiul se folosea pentru prepararea emanației de radiu ce apare prin descompunerea radioactivă a radiului) care se înfiola în fiole mici de sticlă sau de aur (golden seeds), avand același scop ca și capsulele cu radiu.

Radonul are dezavantajul de a avea un timp de înjumătățire foarte scurt, și de aceea capsulele introduse în țesăturile pacienților trebuiau extrase sau înlocuite, lucru chinuitor pentru bolnavi.

În prezent, compușii radiului nu au nici o utilizare practică iar metalul (grupa a II-a a sistemului periodic, perioada a 7-a) este foarte reactiv, oxidându-se în aer și reacționând violent cu apa formând hidroxid de radiu, Ra(OH)2.

Radiul metalic este un metal albicios, foarte reactiv, cum s-a menționat mai sus. Radiul mai este utilizat foarte rar ca sursă de neutroni.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Radiu