Astatiniu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
At-TableImage.png
tabelul periodic
Astatin
Nume, Simbol, Număr atomic Astatiniu, At, 85
Serie halogene
Grupă, perioadă, bloc 17, 6, p
Densitate  ?
Duritate  ?
Aspect metalic
Masa atomică 209,9871 u
Rază atomică (-) pm
Configurație electronică 2, 8, 18, 32, 18, 7
Electronegativitate 2,2 (Pauling-Skala)
Stare de agregare  ?
Structura de cristalizare  ?
Punct de topire 575 K (302 °C)
Punct de fierbere 610 K (337 °C)
Capacitate calorică  ?
Presiune vapori 30 kJ/mol
Conductibilitatra termică 1,7 W/(m · K)
Rezistivitatea electrică  ?
Potențial de ionizare 20 kJ/mol
{{{5}}}
Radioactiv

Astatinul este un element chimic radioactiv din grupul halogenilor, produs al unor reacții nucleare. Fiind obținut, până în prezent, numai în cantități foarte mici, proprietățile sale nu sunt încă bine cunoscute. Se știe că se aseamănă mai mult cu iodul. Este cel mai rar element de pe Terra. Acesta se găsește numai în scoarța terestră în cantități foarte mici (69 mg)

Descoperire[modificare | modificare sursă]

În anul 1931, un grup de chimiști conduși de către F. Allison a raportat detecția unui element chimic necunoscut înaintea iodului în tabelul periodic. Inițial, numele acestuia a fost propus să fie alabamin, după statul Alabama, însă cererea lor a fost refuzată[1]. Elementul a fost produs pentru prima oară la Universitatea din California în anul 1940 de către Dale R. Corson, K.R. Mackenzie și Emilio Segre (un fizician italian care sintetizase tehnetiu ulterior).[1] Cu toate că descoperirea lor a fost raportată, aceștia nu și-au putut desfășura proiectul de cercetare datorită Celui De-al Doilea Război Mondial și a cererilor Proiectului Manhattan, care au distras munca lor înspre fabricarea armelor atomice. Doar în anul 1947 au putut numi elementul chimic descoperit de ei astatin.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Nature's building blocks: an A-Z guide to the elements By John Emsley, pagina 47

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]