Oxid de magneziu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Oxid de magneziu
Magnesium oxide.jpg
NaCl polyhedra.png
Nume IUPAC
Oxid de magneziu
Alte denumiri Magnezie
Identificare
Număr CAS 1309-48-4
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică MgO
Aspect pudră albă
Masă molară 40,3044 g/mol
Proprietăți
Densitate 3,58 g/cm3
Starea de agregare solidă
Punct de topire 2 852 °C
Punct de fierbere 3 600 °C
Solubilitate
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
Xi : Iritant
Iritant,
Fraze R R36, R37, R38
Fraze S
Reglementări mondiale
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
1
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de magneziu este un compus binar al magneziului cu valență II cu oxigenul.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Se poate obține foarte simplu, în laborator, prin arderea magneziului în flacără. Reacția ce are loc este foarte luminoasă, în timpul oxidării magneziului putându-se observa apariția unei flăcări orbitoare. Dacă oxidul de magneziu obținut este lăsat într-un recipient cu apă în care s-a lăsat soluție de fenolftaleină, se poate observa colorarea în roșu datorată formării de hidroxid de magneziu:

MgO + H2O = Mg(OH)2