| Galiu |
|
|
| Informații generale |
| Nume, Simbol, Număr |
Galiu, Ga, 31 |
| Serie chimică |
metal de post-tranziție |
| Grupă, Perioadă, Bloc |
13, 4, p |
| Densitate |
5,95 kg/m³ |
| Culoare |
alb-argintiu |
| Număr CAS |
7440-55-3 |
| Număr EINECS |
|
| Proprietăți atomice |
| Masă atomică |
u |
| Rază atomică |
pm |
| Rază de covalență |
pm |
| Rază van der Waals |
pm |
| Configurație electronică |
[Ar]4s2 3d10 4p1 |
| Electroni pe nivelul de energie |
2, 8, 18, 3 |
| Număr de oxidare |
3, 2, 1 |
| Oxid |
|
| Structură cristalină |
|
| Proprietăți fizice |
| Fază ordinară |
solid |
| Punct de topire |
30ºC 303 K |
| Punct de fierbere |
2204ºC 2477 K |
| Energie de fuziune |
5,59 kJ/mol |
| Energie de evaporare |
kJ/mol |
| Temperatură critică |
254 K |
| Presiune critică |
Pa |
| Volum molar |
25,86 m³/kmol |
| Presiune de vapori |
1310 |
| Viteza sunetului |
m/s la 20 °C |
| Informații diverse |
| Electronegativitate (Pauling) |
1,81 |
| Căldură specifică |
J/(kg·K) |
| Conductivitate electrică |
270 S/m |
| Conductivitate termică |
40,6 W/(m·K) |
| Primul potențial de ionizare |
578,8 kJ/mol |
| Al 2-lea potențial de ionizare |
1979,3 kJ/mol |
| Al 3-lea potențial de ionizare |
2963 kJ/mol |
| Al 4-lea potențial de ionizare |
{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol |
| Al 5-lea potențial de ionizare |
{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol |
| Al 6-lea potențial de ionizare |
{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol |
| Al 7-lea potențial de ionizare |
{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol |
| Al 8-lea potențial de ionizare |
{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol |
| Al 9-lea potențial de ionizare |
{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol |
| Al 10-lea potențial de ionizare |
{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol |
| Cei mai stabili izotopi |
|
|
| Precauții |
| NFPA 704 |
|
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. |
modifică  |
Galiul este elementul chimic care are simbol chimic Ga și numărul atomic 31. Galiul nu se găsește, în natură, în forma sa elementară, dar se găsește, sub formă de sare de galiu (III), în minereurile de bauxită sau în cele de zinc.
În 1871, chimistul rus Dmitri Mendeleev, a prezis existența galiului, elementul situat în sistemul periodic sub aluminiu, element numit de acesta eka-aluminiu. De asemeni, Mendeleev a prezis și o parte din proprietățile acestuia, și anume: densitatea, punctul de topire, caracterul de oxid etc., proprietăți ce nu diferă cu mult față de realitate. Galiul a fost descoperit de Paul Emile Lecoq de Boisbaudran în 1875, cu ajutorul spectroscopiei, analizând o monstră de sfalerit. Acesta a observat două linii violete, carastreisticile spectrale ale galiului. Originea numelui: din cuvântul latinesc Gallia (vechiul nume al Franței).

[modificare] Proprietăți fizice
[modificare] Proprietăți chimice
[modificare] Compuși importanți ai galiului
|
Elemente chimice |
|
| Metale alcaline |
|
 |
|
| Metale alcalino-pământoase |
|
|
| Metale tranziționale |
|
|
| Metaloizi |
|
|
| Nemetale |
|
|
| Halogeni |
|
|
| Gaze nobile |
|
|
| Grupa IIIA |
|
|
| Lantanide |
|
|
| Actinide |
|
|