Galiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Galiu
ZincGaliuGermaniu
Aluminiu
   
69,72
31
Ga
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Ga
Indiu
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Galiu, Ga, 31
Serie chimică metal de post-tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 13, 4, p
Densitate 5,95 kg/m³
Culoare alb-argintiu
Număr CAS 7440-55-3
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică u
Rază atomică pm
Rază de covalență pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică [Ar]4s2 3d10 4p1
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 3
Număr de oxidare 3, 2, 1
Oxid
Structură cristalină
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 30 °C 303 K
Punct de fierbere 2204 °C 2477 K
Energie de fuziune 5,59 kJ/mol
Energie de evaporare kJ/mol
Temperatură critică 254 K
Presiune critică  Pa
Volum molar 25,86 m³/kmol
Presiune de vapori 1310
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 1,81
Căldură specifică J/(kg·K)
Conductivitate electrică 270 S/m
Conductivitate termică 40,6 W/(m·K)
Primul potențial de ionizare 578,8 kJ/mol
Al 2-lea potențial de ionizare 1979,3 kJ/mol
Al 3-lea potențial de ionizare 2963 kJ/mol
Al 4-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
Al 5-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
Al 6-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
Al 7-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
Al 8-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
Al 9-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
Al 10-lea potențial de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
69Ga 60,11 % stabil - - - stabil cu 38 neutroni
71Ga 39,89 % stabil - - - stabil cu 40 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Galiul este elementul chimic care are simbol chimic Ga și numărul atomic 31. Galiul nu se găsește, în natură, în forma sa elementară, dar se găsește, sub formă de sare de galiu (III), în minereurile de bauxită sau în cele de zinc.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În 1871, chimistul rus Dmitri Mendeleev, a prezis existența galiului, elementul situat în sistemul periodic sub aluminiu, element numit de acesta eka-aluminiu. De asemeni, Mendeleev a prezis și o parte din proprietățile acestuia, și anume: densitatea, punctul de topire, caracterul de oxid etc., proprietăți ce nu diferă cu mult față de realitate. Galiul a fost descoperit de Paul Emile Lecoq de Boisbaudran în 1875, cu ajutorul spectroscopiei, analizând o mostră de sfalerit. Acesta a observat două linii violete, caracteristicile spectrale ale galiului. Originea numelui: din cuvântul latinesc Gallia (vechiul nume al Franței).

Obținere[modificare | modificare sursă]

Tipic (galiu topit) galiu cristalizat

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Sub forma unei linguri de exemplu , la temperatura de 29.5 Grade Celsius ( Temperatura Corpului ) metalul se topeste .

Galiul este un metal folosit in a se face obiecte "magice" de exemplu' linguri , folosite de magicieni in showurile lor .

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Compuși importanți ai galiului[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]