Clor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Clor
Sulf ← Clor → Argon F   17 Cl                                                                                                                                                                                                                                           Cl Br Tabelul complet • Tabelul extins
Informaţii generale
Nume, Simbol, Număr	Clor, Cl, 17
Serie chimică	halogene
Grupă, Perioadă, Bloc	17, 3, p
Densitate	3,214 kg/m³
Culoare	galben verzui
Număr CAS
Număr EINECS
Proprietăţi atomice
Masă atomică	35,453 u
Rază atomică	100 (79) pm
Rază de covalenţă	99 pm
Rază van der Waals	180 pm
Configuraţie electronică	[Ne] 3s2 3p5
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 7
Număr de oxidare	0, ±1, +3, +5, +7
Oxid	acid tare
Structură cristalină	ortorombică
Proprietăţi fizice
Fază ordinară	gaz
Punct de topire	-101,5 °C ; 171,6 K
Punct de fierbere	-34 °C ; 239,11 K
Energie de fuziune	3,203 kJ/mol
Energie de evaporare	10,2 kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	17,39×10-3 m³/kmol
Presiune de vapori	> p atm.
Viteza sunetului	206 m/s la 20 °C
Informaţii diverse
Electronegativitate (Pauling)	3,16
Căldură specifică	480 J/(kg·K)
Conductivitate electrică	— S/m
Conductivitate termică	8,9×10-3 W/(m·K)
Primul potenţial de ionizare	1251,2 kJ/mol
Al 2-lea potenţial de ionizare	2298 kJ/mol
Al 3-lea potenţial de ionizare	3822 kJ/mol
Al 4-lea potenţial de ionizare	5158,6 kJ/mol
Al 5-lea potenţial de ionizare	6542 kJ/mol
Al 6-lea potenţial de ionizare	9362 kJ/mol
Al 7-lea potenţial de ionizare	11.018 kJ/mol
Al 8-lea potenţial de ionizare	33.604 kJ/mol
Al 9-lea potenţial de ionizare	38.600 kJ/mol
Al 10-lea potenţial de ionizare	43.961 kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV 35Cl 75,77 % stabil cu 18 neutroni 36Cl urme sintetic 301.000 ani β- ε / β+ 0,709 1,142 36Ar 36S 37Cl 24,23 % stabil cu 20 neutroni
Precauţii
NFPA 704
Unităţile SI şi condiţii de temperatură şi presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Clorul (din termenul de origine greacă 'χλωρóς', khlôros, ce înseamnă verde pal), este elementul chimic cu numărul atomic 17, fiind notat cu simbolul Cl. Este un halogen, care se află în grupa 17 (VII, VIIa sau VIIb) a tabelului periodic. Sub forma ionului clorură, care este în alcătuirea sărurilor comune şi a altor compuşi, este abundent în natură şi necesar multor forme de viaţă, inclusiv a omului. În starea sa elementară prezintă moleculă diatomică. Clorul este un agent oxidant puternic, fiind utilizat în procesele de albire şi dezinfectare. În stratul superior al atmosferei, moleculele care conţin clor au fost implicate în distrugerea stratului de ozon.

[modifică] Răspândirea în natură

Clorul se găseşte în natură sub forma de cloruri. Clorurile alcătuiesc cea mai mare parte a sărurilor din apa oceanică - ionii clorură reprezintă aproximativ 1,9% din masa oceanica - dar se întâlnesc şi sub forma depozitelor solide în scoarţa terestră.

În natură se găsesc doar izotopii 35 şi 37, într-o proporţie de aproximativ 3:1, ceea ce dă atomilor de clor o masă generală de 35,5.

[modifică] Metode de obţinere

Molecula diatomica de clor se poate obtine din clorurile sale prin oxidare cu agenţi oxidanţi puternici sau electroliză, sau din compuşii cu numere de oxidare superioare lui 0 prin reducere.

Industrial, se obţine prin electroliza unei soluţii de NaCl, după ecuaţia:

2NaCl + 2 H₂O → Cl₂ + H₂ + 2 NaOH

[modifică] Stări de oxidare

Clorul poate avea următoarele stări de oxidare:

• -1, în cloruri
• 0, în molecula biatomică de Cl₂
• +1, în hipocloriţi şi acid hipocloros
• +3, în cloriţi şi acid cloros
• +5, în cloraţi şi acid cloric
• +7, în percloraţi şi acid percloric

[modifică] Utilizări

Clorul este folosit în purificarea apei, dezinfectanţi, înălbitori fiind un gaz asfixiant este folosit şi la producerea gazului de luptă gazul de muştar.

Clorul se regăseşte şi în utilizările de zi cu zi:

• Sub formă de acid hipocloros(HClO), obţinut prin hidroliza hipocloritului de sodiu(NaClO). Se utilizează pentru eliminarea bacteriilor şi a altor microbi din apa de băut şi piscine.
• Folosit în cantităţi mari în: produse de hârtie, produse antiseptice, coloranţi, mâncare, insecticide, vopsele, produse petroliere, produse plastice, medicină, textile, solvenţi, precum şi multe alte produse de larg consum.

În chimia organică se folosesc proprietăţile oxidante ale clorului pentru a substitui atomi de hidrogen din componenţa moleculelor, conferindu-le diferite proprietăţi superioare(de exemplu în copolimerii din cauciucurile sintetice)

Soluţiile perfuzabile, denumite ser fiziologic sunt soluţii de 0,9% NaCl.

Alte utilizări includ: producerea de cloraţi, cloroform, tetraclorură de carbon şi extragerea bromului.

[modifică] Legături externe

• ro Clorul pe sistemul-periodic.go.ro