Oxid de cupru (II)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Oxid de cupru (II)
CopperIIoxide.jpg
__ Cu2+     __ O2-Structura cristalină a oxidului de cupru (II)
__ Cu2+     __ O2-
Structura cristalină a oxidului de cupru (II)
Nume IUPAC
Oxid de cupru (II)
Alte denumiri Oxid cupric
Identificare
Număr CAS 1317-38-0
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică CuO
Aspect pudră neagră
Masă molară 79,545 g/mol
Proprietăți
Densitate 6,315 g/cm3
Starea de agregare solidă
Punct de topire 1 326 °C
Punct de fierbere 2 000 °C
Solubilitate
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
X : NocivN : Periculos pentru mediu
Nociv, Periculos pentru mediu,
Fraze R R22, R50/53
Fraze S S22, S61
Reglementări mondiale
SGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcoticSGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Atenție
H302, H410, P260, P273,
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
2
1
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de cupru (II) [1] este unul dintre oxizii cuprului. Este un compus anorganic cu formula chimică CuO, constituit dintr-un atom de cupru cu stare de oxidare maximă și unul de oxigen.

Properietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Este un solid negru cu structură ionică ce se topește la temperaturi mai mari de 1200 °C cu pierdere de oxigen. Se poate obține prin sinteză, prin încălzirea cuprului în aer:

2 Cu + O2 → 2 CuO

deși în acest caz se formează și oxid de cupru (I). Oxidul de cupru (II) de puritate ridicată se poate obține prin încălzirea azotatului de cupru, hidroxidului de cupru sau carbonatului de cupru:

2 Cu(NO3)2 → 2 CuO + 4 NO2 + O2
Cu(OH)2 (s) → CuO (s) + H2O (l)
CuCO3 → CuO + CO2

Oxidul de cupru (II) este un oxid amfoter, și se dizolvă în acizi minerali, printre care se numără acidul clorhidric, acidul sulfuric sau acidul azotic pentru a forma sărurile de cupru (II) respective:

CuO + 2 HNO3 → Cu(NO3)2 + H2O
CuO + 2 HCl → CuCl2 + H2O
CuO + H2SO4 → CuSO4 + H2O

Cu bazele alcaline concentrate, oxidul de cupru (II) reacționează și formează combinații complexe specifice:

2 XOH + CuO + H2O → X2[Cu(OH)4]

Poate fi redus la cupru metalic folosind hidrogen sau monoxid de carbon:

CuO + H2 → Cu + H2O
CuO + CO → Cu + CO2

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Despre oxidul de cupru (II) Accesat pe 27 mai 2014