Pentoxid de diazot
| Pentoxid de diazot | |
 | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | 10102-03-1 |
| PubChem CID | 66242 |
| Formulă chimică | N₂O₅[1]  |
| Masă molară | 107,981 u.a.m.[2] |
| Proprietăți | |
| Densitate | 1,642 g/cm³ la 18 °C |
| Punct de topire | 32,3 °C |
| Punct de fierbere | 47 °C[3] la 101,325 kilopascali |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Pentoxidul de diazot (anhidrida nitrică sau anhidrida azotică) este un compus anorganic cu formula chimică N2O5, fiind unul dintre oxizii azotului. Este un compus instabil și are caracter oxidant.
Obținere[modificare | modificare sursă]
N2O5 a fost obținut prima dată de către Henri Deville în 1840, în urma reacției dintre azotat de argint AgNO3 și clor molecular Cl2.[4][5] O metodă aplicabilă în laborator este reacția de deshidratare a acidului azotic (HNO3) cu pentoxid de fosfor ca agent deshidratant:[6]
- P4O10 + 12 HNO3 → 4 H3PO4 + 6 N2O5
Mai poate fi obținut prin oxidarea dioxidului de azot cu ozon[7].
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Pentoxid de diazot”, Nitrogen pentoxide (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ „Pentoxid de diazot”, Nitrogen pentoxide (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ M.H. Deville (). „Note sur la production de l'acide nitrique anhydre”. Compt. Rend. 28: 257–260.
- ^ Jai Prakash Agrawal (). High Energy Materials: Propellants, Explosives and Pyrotechnics. Wiley-VCH. pp. 117–. ISBN 978-3-527-32610-5. Accesat în .
- ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. (), Inorganic Chemistry, San Diego: Academic Press, ISBN 0-12-352651-5
- ^ Pauling, op. cit., p. 278
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
- Raluca Ripan, I. Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961
|
Acest articol despre un compus anorganic este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |
| |||||