Popoare migratoare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Comunitățile de popoare migratoare (sau nomade) se mută din loc în loc și nu rămân stabile într-o singură locație. Multe culturi au fost în mod tradițional nomadice, dar comportarea nomadă este din ce în ce mai rară în țările industrializate.
Sunt două tipuri de nomazi, cei pastorali, care cresc turme și se mută pentru a nu suprapășuna într-un loc și cei călători, care călătoresc dintr-un loc în loc pentru a-și oferi serviciile.
Cuprins |
În țările industrializate[modificare]
- romi (astăzi, doar unii au mai rămas migratori)
- ienișii (majoritatea nu mai practică nomadismul)
- călători irlandezi
Indigeni[modificare]
Triburi migratoare în istorie[modificare]
Popoare migratoare în secolele III-V, au fost: goții, hunii, gepizii, vandalii, francii, anglo-saxonii, iar în secolele VI-IX: avari, slavii (apuseni, sudici, răsăriteni), bulgarii, normanzii, ungurii (maghiari).
- Alani
- Avari
- Bulgaroi
- Cumani
- Franci
- Gepizi
- Goți
- Huni
- Kazari
- Mauri
- Mongoli
- Normanzi
- Pecenegi
- Slavi
- Tătari
- Unguri
- Uzi
- Vandali
- Wu Hu
- vechiul Israel
