Brutalism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Brutalism este numele generic al unui stil arhitectural care a derivat din modernism, "înflorind" în anii 1950, 1960 şi 1970.
Stilul brutalist a fost în mare parte inspirat de operele arhitectului elveţian Le Corbusier, şi în particular de către clădirea Unité d'Habitation din Marseille, respectiv de operele lui Ludwig Mies van der Rohe, importantă figură în mişcarea Bauhaus. Termenul "brutalism" a originat din expresia franceză béton brut adică "beton brut", adică beton nefinisat. Clădirile brutaliste sunt de obicei realizate în forme ce sunt şocant de geometrice, repetitive, amintind de blocuri de beton armat nefinisat, relevând adeseori textura lemnului folosit la realizarea cofrajelor turnării betonului brut.
Brutalismul a fost adeosori asociat cu o ideologie socială utopică, care era susţinută de designerii săi, în special de către cuplul de arhitecţi Peter şi Alison Smithson la apogeul mişcării. Decăderea şi crescânda nepopularitate a stilului şi a ideologiei brutaliste în anii 1960 - 1970 s-a datorat în parte tendinţei fireşti de descreştere a interesului faţă de urbanismul social (în special în Marea Britanie, dar şi în Germania şi Franţa), precum şi de atracţia generată de alte soluţii urbane, mai atrăgătoare arhitectural, estetic, stilistic şi funcţional.
[modifică] Stilul
(realizatori Gerhardt Kallmann şi N. Michael McKinnell, 1969.
Brutalismul este asemănător, până la un anumit punct, atât cu modernismul cât şi cu stilul internaţional din arhitectură. Nu întâmplător, acesta este unul din motivele esenţiale ale confuziei dintre aceste stiluri arhitecturale. Toate aceste stiluri utilizează masiv repetiţia şi regularitatea ca procedee standard, dar brutalismul se detaşează prin folosirea obsesivă a repetiţiei şi prin încorporarea unor neregularităţi care se vor a fi şocante.
O altă temă comună a designului în brutalism este expunerea vizibilă, în exterior, deseori ostentativă, a funcţiilor clădirii, variind între relevarea structurii şi serviciilor pînă la folosirea concretă a sa de către oameni. Altfel spus, stilul brutalist este o "sărbătoare a betonului". În imaginea alăturată, înfăţişînd Primăria oraşului Boston, Massachusetts, Boston City Hall, porţiuni diferite ale clădirii impresionează retina diferit, indicând limpede natura şi forma încăperilor din spatele fiecărei variţii a faţadei clădirii. Astfel se pot distinge cu precizie biroul primarului, sala de consilii, etc. Similar, dintr-o altă perspectivă a brutalismului, facilităţile care sunt de obicei ascunse, aşa cum ar fi turnul de apă al unei şcoli designată şi realizată în manieră brutalistă, Hunstanton School, este realizat intenţionat şocant vizibil.
Diferiţi critici ai stilului argumentează că natura stilului brutalist fac clădirile respective distante, reci, neprietenoase şi necomunicative, în loc de a "citi" totul în maniera intenţionată de realizatori, integrant, eficient şi protectiv. De exemplu, intrarea unui structuri brutaliste este astfel designată încît nu este evidentă pentru nici un privitor, trecător sau vizitator.
Brutalismul este adeseori criticat privindu-l rupt din context, fără nici o legătură cu implicaţiile sociale, istorice şi arhitecturale ale mediului în care a fost folosit şi motivele pentru care a fost folosit, pledînd incorect desigur, pentru o aparenţă a sa stranie, deplasată şi străină locului.
[modifică] Istorie
Brutalismul a primit un impuls semnificativ în Marea Britanie, după cel de-al doilea război mondial, într-o Anglie aflată într-o depresie economică datorată ravagiilor provocate de război, care căuta cu "disperare" soluţii implicînd metode de designare şi construire ieftină de locuinţe, magazine şi clădiri guvernamentale. Fiind combinat cu intenţiile progresiste din spatele "străzilor care duc la cer", expresie generată de clădirea Unité d'Habitation a lui Le Corbusier (vezi prima imagine), brutalismul a fost promovat ca o mişcare arhitecturală, dar şi socială pozitivă, o soluţie la probleme urbane şi sociale ale mijlocului secolului 20.
În realitate, multe din clădirile epigonice maestrului Corbusier erau mult mai simpliste decît acesta teoretizase şi realizase practic. În locul intenţiile clar exprimate ale arhitectului elveţian, multe din clădirile brutaliste ulterioare au creat locuri tenebroase, claustrofobice şi ademenitoare creării unei subculturi a violenţei şi a benzilor de răufăcători. Dintre acestea, Robin Hood Gardens din Anglia este un exemplu notoriu ilustrativ al deviaţiei sociale produse de clădiri brutaliste total nereuşite. În plus, răceala coloanelor gri sub un cer nordic cenuşiu este atrăgătoare pentru acte de vandalizare de tip graffiti.
Designul brutalist al multor clădiri au fost adesea critizate ca fiind (foarte) neplăcute ochiului. Spre exemplu, ghidul Londrei numit The Fodor's guide to London menţionează clădirea de birouri cunoscută ca 50 Queen Anne's Gate ca fiind "(foarte) masivă" (în original, hulking). Caracterizarea este reală, întrucît brutalismul apelează "masiv" la folosirea betonului, care se toarnă uşor, este uşor de menţinut, dar poate fi modificat foarte greu. Oricum, în cazul clădirii Trellick Tower, designul acesteia s-a dovedit a fi plăcut tuturor ce locuiesc acolo, atât celor care închiriază cît şi celor care au proprietăţi. În timp, s-a întîmplat adesea ca multe structuri brutaliste să devină apreciate ca semne ale locului datorită unicităţii lor precum şi a aparenţei lor care atrage privirea.
[modifică] Legături externe
- New York Architecture Images- New York Brutalism
- Ontario Architecture: Brutalism
- From Here to Modernity includes many Brutalist examples
- Sarah J. Duncan photos of brutalist structures
- Charles Mudede, "Topography of Terror", The Stranger (newspaper) (Seattle), Vol 11 No. 49, Aug 22–Aug 28 2002.
- Arcaid includes Brutalist examples
|
Trellick Tower, London |
 Royal National Theatre, London |
 Regenstein Library, Chicago |
|
 Cameron Offices (detaliu), Canberra, Australia |
 Ex-Home Office building, London |
Artmuseu.jpg
|
 High Court of Australia, Canberra (Chris Kringas - Edwards Madigan Torzillo Briggs Pty Ltd 1980) |
 Buckinghamshire County Hall, Aylesbury |
 Theodor Geisel Library, UCSD (William Pereira 1970) |
|
||||||||||||||||
