Legea Salică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Legea Salică (Pactus Legis Salicae) a fost o colecţie de legi folosite de franci, forma lor oficială fiind stabilită în secolul al VI-lea, sub domnia lui Clovis I.
Printre prevederi se numărau:
- erau stabilite pedepse pentru omor, respectiv amenzi pentru furt şi pagube aduse proprietăţii personale (care includea sclavii), o treime din amenzi era rezervată pentru cheltuielile tribunalului;
- interpretarea legilor era făcută de către un juriu de cetăţeni;
Un aspect interesant şi cu o mare importanţă în istoria Europei este legea moştenirii; legea salică interzicea femeilor să moştenească pământuri şi, prin urmare, ascensiunea lor la tron. Datorită acestei legi, s-au declanşat un număr de războaie pentru succesiune, cel mai celebru (şi cel mai recent) fiind Războiul Carlist din Spania (1833-1876).
În ciuda acestei restricţii, Ana de Bretania a devenit ducesă la moartea tatălui ei Francisc al II-lea (în 1488) şi a domnit pînă la moarte, în 1514.
[modifică] Legea salică în România
În conformitate cu art. 83 din Constituţia României din 1866, în lipsă de descendenţi în linie bărbătească ai regelui, succesiunea tronului se va cuveni celui mai învârstă dintre fraţii săi sau coborâtorilor acestora. Pe această bază, la 18 mai 1881, moştenitor al Coroanei României a devenit principele Ferdinand de Hohenzollern, nepotul lui Carol I.
