Legea Salică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Legea Salică (Pactus Legis Salicae) a fost o colecţie de legi folosite de franci, forma lor oficială fiind stabilită în secolul al VI-lea, sub domnia lui Clovis I.
Printre prevederi se numărau:
- erau stabilite pedepse pentru omor, respectiv amenzi pentru furt şi pagube aduse proprietăţii personale (care includea sclavii), o treime din amenzi era rezervată pentru cheltuielile tribunalului;
- interpretarea legilor era facută de către un juriu de cetaţeni;
Un aspect interesant şi cu o mare importanţă în istoria Europei este legea moştenirii; legea salică interzicea femeilor sa moştenească pâmânturi şi, prin urmare, ascensiunea la tron. Datorită acestei legi, s-au declanşat un număr de războaie pentru sucesiune, cel mai celebru (şi cel mai recent) fiind Războiul Carlist din Spania (1833-1876).
În ciuda acestei restricţii, Ana de Bretania a devenit ducesă la moartea tatălui ei Francisc al II-lea (în 1488) şi a domnit pîna la moarte, în 1514.
[modifică] Legea salică în România
În conformitate cu art. 83 din Constituţia României din 1866, în lipsă de descendenţi în linie bărbătească ai regelui, succesiunea tronului se va cuveni celui mai învârstă dintre fraţii săi sau coborâtorilor acestora. Pe această bază, la 18 mai 1881, moştenitor al Coroanei României a devenit principele Ferdinand de Hohenzollern, nepotul lui Carol I.
