Drept internațional

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Dreptul internațional reprezintă cadrul legislativ care reglementează relațiile între state sau între persoane sau entități de naționalități diferite. Textele definitorii pentru dreptul internațional sunt tratatele, convențiile și acordurile. Dreptul internațional poate fi împărțit în două categorii : dreptul internațional public și dreptul internațional privat. Atunci când se folosește expresia drept internațional se face, de obicei, referire la dreptul internațional public.

În mod tradițional, statele sunt singurele subiecte de drept internațional. Proliferarea organizațiilor internaționale în ultimul secol a făcut însă ca și acestea să fie recunoscute ca subiecte de drept internațional. Dezvoltarea recentă a dreptului internațional umanitar, a drepturilor omului și a dreptului comercial internațional face ca indivizii și firmele să fie din ce în ce mai mult percepute ca subiecte de drept internațional, o situație care contrazice ordinea juridică tradițională. Din moment ce dreptul internațional reglementează mai mult decât simplele relații între state, ar trebui poate definit ca drept adoptat și aplicat la nivel internațional, în opoziție cu nivelul național.

Cazul Goodwin vs. Regatul Unit are în prim plan dreptul/obligația jurnalistului de a-și proteja sursa, drept care este o prerogativă a dreptului la informație, drept care coexistă cu libertatea de exprimare. Deci, după dimensiunea logică, dreptul/obligația jurnalistului de a nu divulga identitatea sursei se suprapune cu libertatea de exprimare. Dintr-o perspectivă juridică, libertatea de exprimare înseamnă și libertatea de a nu te exprima: după legătura „sine qua non” libertatea de exprimare nu ar exista fără libertatea de a nu exprima, dreptul la tăcere, extrapolat. Libertatea de a nu exprima/dreptul de a tăcea este în acest caz, dreptul de a nu divulga identitatea sursei. Pe acest suport se sprijină argumentele apărării reclamantului (Goodwin) în fața Curții Europene a Dreptului Omului (CEDO).

Relația între dreptul internațional și dreptul intern[modificare | modificare sursă]

Coexistența dreptului internațional și a celui intern ridică problema unui eventual raport ierarhic: primează una dintre norme asupra celeilalte? Există două concepții teoretice :

  • cea monistă: în cadrul organizării piramidale a normelor, teoretizată de Hans Kelsen, dreptul internațional primează asupra celui intern;
  • cea dualistă, postulată de Heinrich Trieple și Dionisio Anzilotti. Dreptul internațional și cel intern formează două ordini juridice distincte, fără vreo relație de subordonare a uneia față de cealaltă. Separarea este posibilă pentru că una are ca subiecte statele și organizațiile internaționale, în timp ce cealaltă nu privește decât indivizii.