Alegeri anticipate
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alegerile anticipate reprezintă acea formă de alegeri organizate înainte de expirarea termenului mandatatului parlamentar obişnuit. Condiţia prealabilă esenţială pentru organizarea de alegeri anticipate este dizolvarea Parlamentului, care se poate face, de regulă, la iniţiativa fie a şefului statului, fie a conducătorului guvernului.
Uneori expresia de „alegeri anticipate” se mai foloseşte în legătură cu convocarea de alegeri prezidenţiale înainte de expirarea obişnuită a mandatului preşedintelui, intervenită fie prin deces, demisie sau demitere.
Cuprins |
[modifică] Alegerile anticipate în România
[modifică] Scurt istoric
În conformitate cu Constituţia din 1923 atribuţia dizolvării Parlamentului aparţinea regelui, care o putea exercita fără nici un fel de condiţionări exprese în această privinţă. Prevederi similare existau şi în Constituţia din 1866. De asemenea, Parlamentul se dizolva de drept, ca etapă a procedurii de modificare a Constituţiei, în cazul în care parlamentarii acceptau de principiu amendamentele propuse, pe baza unui vot care cerea o majoritate calificată de două treimi din numărul parlamentarilor votanţi (care trebuiau la rândul lor să fie minim două treimi din totalul parlamentarilor).
Regele a folosit relativ des puterea sa de dizolvare a camerelor Parlamentului. Astfel, în perioada interbelică, numai două guverne au reuşit să ducă la capăt mandatul constituţional de patru ani, respectiv guvernele liberale conduse de Ion I. C. Brătianu (1922 – 1926) şi Gheorghe Tătărescu (1934 – 1937).
[modifică] Sistemul constituţional actual
Constituţia actuală prevede o procedură relativ rigidă pentru dizolvarea Parlamentului şi, implicit, pentru organizarea de alegeri anticipate. Motivaţia pentru această reglementare este dată de contextul istoric al adoptării Constituţiei, în anul 1991. România ieşise de curând din perioada dictaturii comuniste şi exista dorinţa de a stabili măsuri de prevedere suplimentară împotriva eventualelor derive autoritariste ale preşedintelui ţării. Din acest motiv s-a optat pentru o procedură care implică necesitatea acordului dintre preşedinte, primul-ministru desemnat şi Parlament pentru declanşarea alegerilor anticipate.
Astfel, conform art.89 din Constituţie:
„(1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură. (2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. (3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă.”
Dificultatea procedurii constă în faptul că Parlamentul poate fi dizolvat numai în cazul în care este imposibilă constituirea unui nou Guvern, constatată prin respingerea două cereri de investitură succesive. Din punct de vedere practic, dizolvarea Parlamentului implică parcurgerea următoarele etape principale:
- încetarea mandatului Guvernului, care se poate produce fie ca urmare a expirării mandatului (în momentul validării alegerilor parlamentare generale), fie ca urmare a demisiei primului-ministru, a pierderii de către acesta drepturilor electorale, a survenirii stării sale de incompatibilitate sau a decesului; de asemenea, mandatul Guvernului poate înceta în cazul adoptării de către Parlament a unei moţiuni de cenzură
- numirea de către preşedinte, după consultarea partidelor parlamentare, a unui candidat la funcţia de prim-ministru
- primul-ministru desemnat trebuie să alcătuiască lista membrilor Guvernului şi să se ocupe de pregătirea unui program de guvernare, cu care să se prezinte în Parlament pentru obţinerea votului de încredere
- neacordarea votului de încredere de către Parlament
- repetarea procedurii, cu începere de la numirea unui candidat la postul de prim-ministru.
S-a susţinut că ar fi posibilă dizolvarea Parlamentului şi în cazul în care acesta decide suspendarea preşedintelui României, dar, la referendumul organizat apoi în mod obligatoriu, propunerea de demitere din funcţie a preşedintelui nu este acceptată de electorat [1]. Această opinie nu este însă întemeiată pe dispoziţii constituţionale exprese, astfel încât ea rămâne controversată.
