Provinciile Unite

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Republiek der Zeven Verenigde Nederlanden / Zeven Provinciën Republica celor Şapte Provincii Unite ale Ţărilor de Jos ← 1581 – 1795 → Steag Stemă Harta Republicii Țărilor de Jos Capitală Nici una, de facto Haga (sediul parlamentului) Limbă/limbi limba neerlandeză Formă de guvernare Republică Legislativ Stările Generale Epoca istorică Epoca Modernă  - Actul de Abjurare 1581  - Ocupația revoluționarilor francezi 1795 Monedă Florin

Istoria statelor Benelux
Belgia actuală				Luxemburg	Olanda
Imperiul Carolingian circa 800-843
		Comitatul Flandra secolul IX-1386	Lotharingia Inferioară secolele X-XIV
Principatul episcopal Liège + Abaţia Stavelot- Malmedy + Ducatul Bouillon din secolul X până în 1795				Comitatul Luxemburg 963-1384
		Ţările de Jos Burgunde		apoi Ducatul Luxemburg 1384-1443
		1384–1482
		Cele Şaptesprezece Provincii 1482–1556
		Ţările de Jos Spaniole 1581–1713			Provinciile Unite 1581–1795
		Ţările de Jos austriece 1713–1799
	Statele Unite Belgiene 1790
Republica Franceză 1795–1804					Republica Batavă 1795–1806
Imperiul Francez 1804–1815
					Regatul Olandei 1806–1810
Regatul Unit al Ţărilor de Jos 1815–1830
Regatul Belgiei din 1830				Marele Ducat de Luxemburg din 1839	Regatul Ţărilor de Jos din 1830
Această căsuţă: v • d • m

Republica celor Şapte Provincii Unite ale Ţărilor de Jos (neerlandeză: Republiek der Zeven Verenigde Nederlanden) a fost numele republicii Ţărilor de Jos din 1581 până în 1794. În 1581, în timpul luptelor cu Spania, în perioada Războiului de 80 de ani, republica Ţărilor de Jos şi-a declarat indepedenţa. Acest război s-a terminat în anul 1648. Republica a devenit o importantă putere maritimă şi economică în secolul XVII. Această perioadă, în timpul căreia Ţările de Jos şi-a creat colonii şi dependenţe în lume este cunoscută ca şi secolul de aur. Republica a căzut odată cu cucerirea ei de către francezi în 1794, când a fost formată o nouă republică: Republica Batavă.

[modifică] Politică

Republica era o confederaţie formată din șapte provincii, fiecare având propriul guvern și un grad sporit de independență, și un număr de teritorii, numite Teritoriile Generalităţii. Acestea din urmă erau administrate direct de Stările Generale, guvernul confederal. Stările Generale aveau sediul la Haga și erau formate din reprezentanții celor șapte provincii. Provinciile republicii erau (în ordine în funcție de statutul feudal):

1. Ducatul Gerle
2. Comitatul Olanda
3. Comitatul Zeelanda
4. Provincia Utrecht
5. Senioria Overijssel
6. Senioria Friziei
7. Senioria Groningen

Ultimele două erau teritorii libere ce nu fuseseră feudalizate. Acestor provincii li se adăuga și Senioria Drenthe, dar aceasta era un stat foarte sărac și ca atare era exclus de la plata taxelor confederale dar în același timp nu avea dreptul de a participa la guvernare.

Fiecare provincie era guvernată de Stările Provinciale, al cărui șef deținea puterea executivă și era numit stadhouder. În teorie aceștia erau numiți în mod liber și erau subordonați Stării provinciale. În practică însă Prinții de Orange-Nassau, începând cu Wilhelm cel Tăcut, erau aleși ca stathouder în majoritatea provinciilor, iar Zeelanda și uneori Utrecht alegeau același stathouder ca și Olanda. Astfel, de-a lungul istoriei republicii, aceasta a fost cuprinsă de conflictul permanent dintre susținătorii și opozanții casei de Orange.

În urma Păcii Westfalice, republica a câștigat o serie de noi teritorii. Acestea erau guvernate de guvernul confederal și erau numite Teritoriile Generalităţii (Generaliteitslanden). Acestea erau Brabantul Statelor (Staats-Brabant - actuala provincie Brabantul de Nord), Flandra Statelor (Staats-Vlaanderen - actuala regiune Flandra Zeelandică), Limburgul Statelor (Staats-Limburg - teritoriul din jurul orașului Maastricht) și Geldernul Statelor (Staats-Oppergelre - teritoriul din jurul orașului Venlo, după 1715).

Stările Generale ale Provinciilor Unite controlau Compania Olandeză a Indiilor occidentale și Compania olandeză a Indiilor orientale ce au stat la baza Imperiului Colonial Olandez. Acestea realizau majoritatea expedițiilor de comerț internațional, dar o parte din comerț era inițiat de provinciile însele (în special Olanda și Zeelanda).