Lotharingia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Regatul lui Lothar
Lotharii Regnum

Blank.png

855 – 959 Blank.png
 
Flag of Lorraine.svg
Localizarea Lotharingiei
Divizarea Franciei de Mijloc în 855
Capitală Nespecificată
Formă de guvernare Monarhie
Rege
 - 855-870 Lothar II
 - 895-900 Zwentibold
 - 911-923 Carol
Duce
 - 903-910 Gebhard de Lotharingia
 - 928-939 Gislebert de Lotharingia
 - 939-940 Henric I de Bavaria
 - 942-944 Otto de Lotharingia
 - 945-953 Conrad de Lotharingia
 - 953-965 Bruno de Köln
Epoca istorică Evul Mediu
 - Tratatul de la Verdun 843
 - Divizarea Franciei de Mijloc între fii lui Lothar I 855
 - Tratatul de la Meerssen 870
 - Tratatul de la Ribemont 880
 - Carol al III-lea al Franței este ales rege 911
 - Henric I integrează definitiv Lotharingia în Francia de Est 925
 - Divizarea în Lotharingia Inferioară și Superioară 959

Lotharingia (latină Lotharii Regnum, franceză Lotharingie, germană Lotharingien, neerlandeză Lotharingen) a fost numele unui regat efemer format în la destrămarea Imperiului Carolingian pe teritoriul Franciei de Mijloc. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. La moartea lui Lothar I, regele Franciei de Mijloc, în 855 teritoriul acestuia este divizat între fii săi, astfel Lothar II primește partea de nord, Lotharingia, Carol primește partea de mijloc, Regatul Provence și Ludovic primește Italia.

Teritoriul[modificare | modificare sursă]

Teritoriul Lotharingiei corespunde actualmente teritoriilor:

Istoric[modificare | modificare sursă]

La moartea lui Lothar II teritoriul său este împărțit între unchii săi Ludovic Germanul și Carol cel Pleșuv prin Tratatul de la Meerssen. Astfel Ludovic primește partea orientală a Lotharingiei ce conținea Frizia, Aachenul, Stavelot, Metz, si Basel iar Carol primește partea orientală ce conținea localitățile Liège, Visé și Maastricht. La moartea lui Ludovic, teritoriul estic al Lotharngiei intră în posesia fiului acestuia Ludovic cel Tânăr care încheie Tratatul de la Ribermont prin care urmașii lui Carol cel Pleșuv îi cedează partea occidentală a Lotharingiei în schimbul păcii. Astfel Lotharingia este reunificată, în cadrul regatului francilor de est.

La moartea lui Ludovic cel Tânăr teritoriul îi revine fratelui acestuia, Carol cel Gras, care reușește o unificare efemeră a tuturor domeniilor francilor. Această unitate este de scurtă durată, la sfârșitul lui 887 acesta este detronat și moare în ianuarie 888. Urmașul său în Francia Orientală, Arnulf de Carintia, revendică întreaga Lotharingie iar în 894 îl înscăunează pe fiul său bastard Zwentibold ca rege al Lotharingiei. Zwntibold este ucis în 900 iar teritoriul îi revine fratelui său vitreg Ludovic Copilul.

Lotharingia în jurul anului 1000

În 903, Ludovic îl numește pe Gebhard ca guvernator al Lotharingiei și îi oferă titlul de duce[1]. La moartea lui Ludovic în 911, nobilii din Lotharingia îl aleg pe Carol al III-lea, suveranul Franciei de est ca rege al Lotharingiei, dar acesta se lovește de opoziția suveranilor Franciei de est. În 925, prin intervenția lui Henric I, teritoriul este readus în componența Franciei de est iar Gislebert devine duce în 928.

Datorită revoltelor numeroase din teritoriu, în 959, ultimul duce, Bruno, hotărăște împreună cu fratele său, împăratul Otto cel Mare să divizeze ducatul în două:

Primul ducat își pierde autoritatea în 1190, fiind divizat în numeroase alte fiefuri feudale, în timp ce cel de al doilea devine Ducatul Lorena ce va supraviețui până în 1766 când este alipit Franței.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ MGH Diplomata L.d.K., 125: Kebehart dux regni quod a multis Hlotharii dicitur