Antoni van Leeuwenhoek

Antonie van Leeuwenhoek

Anton van Leeuwenhoek

Anton van Leeuwenhoek [ˈantoːnɛɪ̯ ˈvɑn ˈleːwənhuk] (n. 24 octombrie 1632, Delft, Olanda, d. 27 august 1723 în localitatea natală) a fost un biolog olandez, inventatorul microscopului. Leeuwenhoek este considerat in mod traditional unul dintre marii tehnicieni care au contribuit la progresul stiintei. Desi nu el a inventat microscopul, a fost primul care 1-a folosit cu un mare talent observational si descriptiv. Provenea dintr-o familie modesta si avea serioase lacune in instruire - comunicarile lui catre Societatea Regala Britanica necesitau o traducere din dialectul olandez vorbit de el. Cu toate acestea, la o privire retrospectiva, descoperim ca realizarile lui sunt unice si foarte variate. Este considerat indeobste fondatorul stiintei microbiologiei, dar a avut contributii semnate si la alte stiinte, cum ar fi embriologia, cristalografia si chimia; iar unele din observatiile lui erau atat de precise, incat au putut fi folosite ca baza de interpretare si dupa doua secole. ,,Ar fi foarte greu sa gasesti un om pe masura lui Leeuwenhoek", scria Brian J. Ford, ,,atat in ceea ce feste varietatea domeniilor, cat si profunzimea la care a ajuns." Folosind microscop simplu, el a obtinut rezultate spectaculoase. Vazuta prin ochii lui complexitatea lumii naturale a capatat noi dimensiuni.

Nascut la Delft, in Olanda Unita, pe 24 octombrie 1632, Anton van Leeuwenhoek a fost fiul lui Philips Antonyszoon van Leeuwenhoek si al Margarethei Bel van den Berch. Tatal lui, impletitor de cosuri, a murit cand van Leeuwenhoek avea vreo sase ani, iar mama lui s-a recasatorit dupa aceea cu un pictor, Jacob Molijn. Dupa ce a primit o educatie elementara, la 16 ani Leeuwenhoek a devenit ucenicul unui panzar. La sfarsitul uceniciei, si-a deschis un atelier propriu in orasul natal. Pe langa activitatile comerciale, pe cand avea doar 20 de ani, a primit si o slujba-sinecura, fiind angajat ingrijitor pe langa seriful de Delft, iar mai tarziu inspector pentru masuri si greutati. El il cunostea pe marele pictor Jan Vermeer si a fost numit executor testamentar al acestuia. Leeuwenhoek nu avea studii superioare, dar cariera lui stiintifica incepe la 40 de ani si se intinde pe parcursul a aproximativ 50 de ani. Se pare ca microscopul a fost inventat cu putin timp inainte de luneta, probabil prin 1590. Spre deosebire de luneta, microscopul nu a condus imediat la obtinerea unor informatii utile. Dar in 1660 Marcello Malpighi a detectat capilaritatile din plamanii unei broaste, consolidand realizarile lui William Harvey si descoperind apoi si circulatia sangelui. lar in 1665 Robert Hooke si-a publicat Micrographia. Folosind un microscop construit dupa o conceptie proprie, Hooke a furnizat descrieri detaliate ale structurilor insectelor si plantelor si, remarcand micile compartimente dintr-o aschie de coaja de copac, a introdus notiunea de ,,celula". Aceste descoperiri explica aprecierea de care s-a bucurat Leeuwenhoek, date fiind calitatea si extinderea observatiilor lui, excelenta tehnica si faptul ca a urmat, intuitiv, metoda stiintifica riguroasa.

In 1673, Leeuwenhoek a trimis prima din multele sale scrisori adresate Societatii Regale din Anglia, in care facea descrierea mucegaiului, a unui ac de albina si a unui paduche. Scrisoarea a fost imediat publicata in Philosophicall Transactions, fiind urmata de multe altele - in total 165 - in decurs de 50 de ani. Scriind in limba sa materna, Leeuwenhoek avea un stil direct si totusi foarte inteligibil. A descris o mare diversitate de specimene In 1676, el considera protozoarele descoperite in apa de ploaie drept niste ,,mici animacule", si ,,cele mai jalnice fiinte din cate mi-a fost dat sa vad pentru ca, atunci cand se intalnesc cu oricare din particulele sau micile filamente din apa (care se gasesc din abundenta in apa, mai ales daca e statuta de mai multe zile), ele se prind in acestea; iar atunci isi strang corpul intr-o forma ovala si se lupta, intinzandu-se cu vigoare, ca sa scape de coada; apoi tot corpul se intoarce spre restul de coada, iar coada redevine incolacita, ca o sarma de cupru sau de fier care, dupa ce a fost invartita jurul unui bat rotund si apoi scoasa, isi pastreaza toate spirele". ,,Animaculele" lui Leeuwenhoek - termenul generic folosit de el pentru organismele vii vazute la microscop - puteau fi vazute si in vecinului si in propriile fecale, pe care le-a analizat cu mare atentie cand erau ,,mai usoare decat de obicei".

In 1683, Leeuwenhoek a facut primele desene ale unor bacterii, dar nu avea nicio idee despre functiunile acestora. De fapt, multe din descoperirile lui Leeuwenhoek au putut fi intelese mai bine doar dupa ce s-au inregistrat progrese in alte domenii. El a observat globulele de drojdie, nu a putut explica fermentarea, iar studiile lui comparative asupra spermei 1-au condus la teoria ,,animaculelor" in reproducere, care, insa, nu a contribuit prea mult la dezvoltarea embriologiei. In general, unul din merite ale lui Leeuwenhoek a fost acela ca s-a limitat intotdeauna dovezile gasite prin observatie. Observatiile lui erau pretioase in sine fara a fi insotite de teorii savante. Istoric vorbind, este putin probabil ca sa-si fi dat seama de originea bacteriana a bolilor sau de faptul ca rolul ovulului nu se rezuma doar la hranirea fatului. Dar a aratat ca gargarita nu :aste pur si simplu din grau, ci din niste oua depuse de insecte zburatoare. El a combatut vechiul concept de generatie spontanee prin putrefactie; punctul lui de vedere avea sa fie confirmat abia dupa doua secole. Leeuwenhoek nu a folosit un microscop compus, cu mai multe lentile, ci unul simplu, practic o lupa, pe care a lustruit-o singur. Apararul lui cel mai rudimentar era o placa de alama pe care potrivea lentila, impreuna cu un surub cu varf, ca sa mentina specimenele pe loc, pentru focalizare. Rezultatele cele mai remarcabile ale lui Leeuwenhoek au fost reproduse in secolul XX de catre Brian J. Ford in fascinanta lui carte Lentila unica: istoria microscopului simplu. Examinand specimenele originate ale lui Leeuwenhoek, dintre care multe au fost pastrate cu grija, Ford a descoperit ca atat instrumentul, cat si omul de stiinta erau extraordinari. Daca Leeuwenhoek a comis vreo eroare stiintifica, aceasta a constat in faptul ca si-a tinut ascunse fata de altii metodele folosite. Pe masura ce celebritatea lui se raspandea, el era vizitat de invatati si de nobili, dar uneori era irascibil, temandu-se ca vor sa-i fure instrumentele. Leeuwenhoek era foarte prietenos atunci cand era vizitat de tarul Petru cel Mare Rusiei, caruia i-a aratat in 1698 circulatia din coada unui tipar. Aceasta „l-a incantat in asa masura pe print", scrie prietenul si primul biograf al lui Leeuwenhoek, Gerard von Loon, ,,incat in aceste contemplatii si in altele el a petrecut nu mai putin de doua ceasuri, iar la plecare i-a strans mana lui Leeuwenhoek si 1-a asigurat de recunostinta lui pentru ca i-a permis sa vada niste creaturi atat de mici". In 1680, Leeuwenhoek a fost ales in unanimitate membru al Societatii Regale din Anglia, lucru care i-a facut o placere deosebita. Tot atunci, a devenit si membru al Academiei Franceze de Stiinte. A fost casatorit de doua ori si de tot atatea ori a ramas vaduv. A trait pana venerabila varsta de nouazeci ani, parasind aceasta lume pe 26 august 1723.