Dragoste
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dragostea este un sentiment complex, manifestat prin afecţiune puternică. Definirea sa este un demers dificil, cauzat de complexitatea manifestării sale, dar şi de diversitatea legăturilor afective cuprinse de acest termen. Dragostea se poate manifesta faţă de: familie (părinţi, copii sau alte rude), prieteni, parteneri romantici, Divinitate, animale, obiecte, patrie, frumos, artă ş.a.m.d. O nevoie importantă a dragostei (care este inclusă uneori în însăşi definiţia ei) este de reciprocitate – în unele cazuri, aceasta este resimţită de către subiect fără o acţiune fizică a obiectului (de exemplu, în cazul dragostei faţă de Divinitate, faţă de obiecte ori diverse concepte neaplicate). Spre deosebire de toate celelalte cazuri, Dragostea în care sunt implicaţi parteneri romantici se serveşte de sexualitate ca dovadă a intimităţii (prin expresia „a face dragoste” se înţelege a avea o relaţie sexuală). Dragostea interpersonală poate fi platonică, concept prin care se înţelege o afecţiune purificată de gesturi sau dovezi de natură fizică.
Termenul „dragoste” are ca sinonime variantele iubire (sinonim total), amor şi libov (parţiale). În afară de „amor”, de origine latinească, toate celelalte cuvinte au fost preluate din limbile slave. În timp ce „dragoste” şi „iubire” sunt întrebuinţat pentru orice categorie a respectivului sentiment, ceilalţi termeni vizează numai unele posibilităţi. Astfel, „libov” poate exista numai între parteneri romantici (termenul mai are şi înţelesul de comportare politicoasă), în vreme ce „amor” cuprinde acest înţeles („a face dragoste” se mai poate spune „a face amor”) şi pe acela de dragoste pentru artă (amorul artei).
Cuprins |
[modifică] Tipuri de dragoste
Există numeroase clasificări ale situaţiilor de dragoste, în funcţie de obiectul vizat. Între cele mai des întâlnite categorii se numără:
- dragoste de sine, care este confundată adesea cu egoismul
- dragoste romantică, între parteneri de acest fel. Ei pot fi opuşi prin sexul biologic (numiţi heterosexuali) sau de acelaşi sex (homosexuali)
- dragoste de familie, manifestată între membrii unei familii. Se remarcă prin importanţă subtipul dragostei părinteşti, a părinţilor faţă de copiii lor.
- dragoste platonică, exprimată de doi oameni ca afecţiune pură, total dezinteresată fizic (material sau prin gesturi)
- alte tipuri, care nu presupun o reciprocitate vizibilă sau nu aşteaptă niciun fel de reciprocitate (în egală măsură, ea se poate manifesta): dragoste faţă de natură, plante, animale, patrie (numită patriotism), artă (subiectul ei se numeşte un iubitor de artă), frumuseţe etc. Un caz deosebit de important din punct de vedere cultural şi spiritual este:
- dragostea faţă de Divinitate, ce fundamentează în unele religii legătura dintre om şi Divinitate. Religia creştină vede o strânsă relaţie între dragostea faţă de Dumnezeu şi cea faţă de aproape (prin „aproape” se înţelege mulţimea semenilor, a tuturor oamenilor diferiţi de sine, cunoscuţi ori nu sie)
[modifică] Manifestări ale dragostei
În mod frecvent dragostea nu este exprimată prin cuvinte, ci anumite comportamente ca privirea, mimica, poziţii erotice ale corpului (foarte bine exprimat şi la animale). La fel prezenţa acestui sentiment indică gingăşia gesturilor, sărutul, atingeri ale părţilor corporale intime, cea mai intimă formă fiind exprimată prin sex.
Verbal dragostea este exprimată prin încercări de apropiere prin complimente, diminutive (ca şi comoară), alintări, declaraţii de dragoste.
Rituale ale iubirii sunt logodna cu dăruirea inelului de logodnă şi cununia, sau tot verbal dragostea este exprimată prin literatură.
Persoana îndrăgostită fiind ataşată de persoana iubită, fiindu-i teamă de a o pierde, sau dor de ea când nu se se află în apropiere, aceste simţăminte sunt realizate prin simţul văzului, mirosului (olfactoric), tactil culminând cu împerecherea.
[modifică] Dragostea sub aspect ştiinţific
În biologie sau psihologie termenul „iubire” nu este clar definit, tocmai datorită complexităţii acestui sentiment emoţional. Până în prezent din punct de vedere ştiinţific s-a ajuns la rezultatele următoare:
- Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenţilor din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacţiile biologice care devin tot mai intense, influenţând comportamentul, gândirea lucidă.
Astfel se poate vorbi de fenomene neuroendocrine sub coordonarea diencefalului, luând naştere în hipofiză opiate endogene (care determină starea de euforie). Din cadrul substanţelor mesagere a euforiei se pot aminti „dopamina”, „adrenalina” şi „substanţele endorfine” care declanşează mai departe o producţie de hormoni sexuali ca testosteron crescând apetitul sexual, care este stimulat şi pe calea olfactivă prin „feromoni”, scăzând nivelul serotoninei (împreună cu adrenalina şi noradrenalina sunt „monoamine”, hormonii de stres), reacţii asemănătoare apar în cazuri de îmbolnăvire, ceea ce determină faptul că îndrăgostiţii nu mai pot gândi normal (stare de drogare). Din statistici s-a observat că cea mai crescută rată a divorţurilor este după patru ani de căsnicie. După această perioadă preiau rolul la femei oxitocina şi la bărbaţi vasopresina, care împreună cu endorfinele întăresc sentimentul de dragoste care se transformă într-o formă a prieteniei şi încrederii în partener.
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
- en The Anatomy of Love Explanation of Theories of Love
- de „Liebe“ im Deutschen Wörterbuch von Grimm
- de „Wie geht Liebe?“ - Psychologische Differenzierung zwischen Liebe und Partnerschaft von Thomas Artmann (
PDF , 367 KB) - de Materialien zu Partnerschaftsproblemen, Definitionen, Theorien u.a. zu Entstehung von „Liebe“
- de Enzyklika DEUS CARITAS EST de Papa Benedikt XVI. despre dragostea de creştină.
|
|||||
