Flandra
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Flandra nl Vlaanderen |
|
|---|---|
 |
|
| Informaţii | |
| Ţară |  Belgia |
| Limbi oficiale | neerlandeză |
| Capitală | Bruxelles |
| Suprafaţă | 13,522 km² |
| Pagină web | http://www.vlaanderen.be |
| Populaţie | |
| Populaţie | 6.117.440 [1] (2007) |
| Densitate | 448 loc/km² |
| Instituţii | |
| Sărbătoare regională | 11 iulie |
| Ministru preşedinte | Kris Peeters |
| Imn regional | De Vlaamse leeuw |
| Localizare | |
 Regiunea Flandra în Belgia |
|
Flandra (neerlandeză Vlaanderen) este o regiune din nordul-vestul Europa, una dintre componentele statului federal Belgia. Actualmente termenul generic Flandra se referă la două entităţi federale belgiene: Regiunea Flandra (neerlandeză Vlaams Gewest, franceză Région flamande, germană Flämische Region) şi Comunitatea Flamandă (neerlandeză Vlaamse Gemeenschap, franceză Communauté flamande, germană Flämische Gemeinschaft), ambele conduse de un singur guvern şi parlament instituţii aflate la Bruxelles[2]
Cuprins |
[modifică] Istorie
În anul 54 î.Hr. Cezar cucereşte regiunea în timpul campaniei sale din Galia şi o integrează provinciei Gallia Belgica. Regiunea era ocupată de o populaţie formată din triburi celte şi germanice cunoscute sub denumirea de belgi. În secolul al V-lea regiunea este ocupată de triburi germanice şi aceasta intră treptat în componenţa Imperiului Carolingian. Judith, fiica lui Carol cel Pleşuv a primit regiunea care avea să devină Comitatul Flandra în 862.
Acesta a fost divizat în secolul al XI-lea când o parte din vestul acestuia a devenit o posesie a Regatului Franţei. În 1191 restul comitatului a intrat sub autoritatea conţilor din comitatul vecin Hainaut, iar în 1384 întreaga regiune a intrat în posesia ducilor de Burgundia. În 1477 linia acestora se stinge, regiunea intrând în posesia habsburgilor. Din 1556 întreaga regiune intră sub tutela ramurii spaniole a casei de Habsburg, iar din 1713 aceasta intră sub tutela ramurii austriece. În secolul al XVII-lea în urma unor tratate succesive, regiunile vestice ale Flandrei au intrat sub suveranitate franceză, regiune care actualmente este denumită informal Flandra Franceză.
În această perioadă regiunea a înflorit datorită comerţului şi a industriei textile. Ghent, Bruges şi Ypres şi mai târziu Anvers au fost unele dintre cele mai importante oraşe din Evul Mediu. Bunăstarea şi bogăţia regiunii au făcut-o renumită, arta, şi în special tapiseriile şi pictura flamandă dezvoltându-se în această perioadă. Totuşi, bogăţia şi urbanizarea regiunii au făcut ca această să fie puternic afectată de marile epidemii de ciumă şi de războaiele din regiune: Războiul de 100 de ani şi conflictele reformei şi contrareformei
După începutul Revoluţiei franceze din 1789 regiunea intră treptat în zona de influenţă a Franţei, fiind incoroporată teritoriului Primei Republici Franceze în 1795. Vechea organizare teritorială feudală a fost înlăturată şi regiunea a fost organizată în departamente (Lys, Escaut, Deux-Nèthes, Meuse-Inférieure şi Dyle) şi comune. Resentimentele anti-franceze se dezvoltă în regiune, iar în principal datorită instaurării conscripţiei obligatorii, în 1798 are loc o revoltă a ţăranilor (neerlandeză Boerenkrijg).
În 1815 în urma Congresului de la Viena de după înfrângerea lui Napoleon Bonaparte, Flandra este atribuită noului stat Regatul Unit al Ţărilor de Jos. Cu toate că noul stat era neerlandofon, politicile sociale, economice şi religioase ale regelui protestant Wilhelm I al Ţărilor de Jos au făcut ca burghezia şi clerul regiunii să susţină Revoluţia Belgiană din 1830 care a dus la formarea Regatului Belgiei. În urma Tratatului de la Londra din 1839, independenţa noului stat este recunoscută, dar suveranitatea asupra Flandrei Zeelandice este lăsată Regatului Ţărilor de Jos care până în 1863 prelevează o taxă pentru traficul portului Anvers, lucru care împiedică dezvoltarea regiunii.
Flandra a fost unul dintre marile câmpuri de bătălie din Primul Război Mondial, cele trei bătălii de la Ypres fiind extrem de sângeroase. Războiul a fost un moment important în formarea identităţii şi conştiinţei populaţiei flamande. Aceasta, formată în principal din ţărani şi muncitori slab educaţi, era dominată în statul Belgian de o elită francofonă. Măsurile prietenoase către populaţa flamandă luate de către ocupantul german şi traumele soldaţilor flamanzi de pe front, conduşi de ofiţeri francofoni a permis catalizarea conştiinţei flamande. Aceasta a permis recunoaşterea drepturilor flamanzilor şi a dus la reorganizarea statului înepând din anii 60 într-o federaţie care să ţină cont de aspectele indentitare şi culturale diferite ale regiunilor Belgiei.
[modifică] Guvern şi politică
| Belgia |
 Acest articol este parte din seria: |
|
|
Atât Comunitatea Flamandă cât şi Regiunea Flandra sunt entităţi constituţionale ale Regatului Belgiei, delimitate de fontiere geografice precise. În practică, Comunitatea şi Regiunea sunt conduse de instituţii comune, cu un parlament şi un guvern unic, deoarece, din punct de vedere legal, comunitatea a absorbit competenţele regiunii.
Comunitatea Flamandă îşi exercită autoritatea în întreg teritoriul regiunii Flandra precum şi în Regiunea Capitalei Bruxelles, în chestiunile legate de locuitorii neerlandoofoni ai acesteia. Competenţele acesteia au fost iniţial orientate, în principal, către chestiunile legate de limba indivizilor: cultură (inclusiv media audio-vizuală), educaţie şi utilizarea limbii. Ulterior, competenţele au fost extinse către domenii mai puţin legate de chestiuni de limbă şi printre acestea se pot enumera: sport, medicină generală şi preventivă şi asistenţă a indivizilor (protecţia tinerilor, ajutor acordat familiilor, servicii de asistenţă a imigranţilor, etc.)[3].
Regiunea Flandra are o populaţie de aproximativ 6 milioane de locuitori şi exclude teritoriul Regiunii Capitalei Bruxelles enclavat în aceasta. În principal, regiunea are autoritate în chestiuni legate de teritoriu: economia, agricultura, lucrări publice, energie, transport, politica de gestionare a apei, a mediului, a locuinţelor, planificarea oraşelor şi regională, conservarea naturii şi comerţul exterior. De asemenea regiunea supraveghează provinciile, comunele şi companiile de utilităţi intercomunale[4].
Numărul flamanzilor vorbitori de neerlandeză din Regiunea Capitalei este estimat a fi situat între 11% şi 15% (nu există cifre oficiale datorită lipsei recensămintelor lingvistice). Conform unei statistici recente efectuate în Regiunea capitalei de către Université Catholique de Louvain din Louvain-la-Neuve şi publicat în 2006, 51% dintre respondenţi se consideră bilingvi, chiar dacă nu au neerlandeza ca limbă principală. [5].
Toate instituţiile flamande, guvern, parlament, etc., au sediul în oraşul Bruxelles. Cu toate că Comunitatea şi Regiunea au instituţii unice, diferenţa dintre competenţele acestora este importantă, în principal pentru locuitorii din Bruxelles. Astfel membrii Parlamentului Flamand aleşi în Bruxelles nu au drept de vot în chestiunile legate de Regiunea Flamandă.
Limba oficială a tuturor instituţiilor flamande este limba neerlandeză. Franceza se bucură de un statut special în 12 comune cu facilităţi situate la frontiera cu regiunea Valonia şi în jurul Regiunii Capitalei. De asemenea franceza este una dintre cele două limbi oficiale ale Regiunii Capitalei care este majoritar francofonă, peste 80% dintre locuitorii acesteia considerându-se francofoni. Conform unui sondaj din 2006, franceza este cunoscută de aproximativ 59% din populaţia Flandrei[5].
Din anii 1970 partidele politice din Belgia sunt organizate pe criterii lingvistice, neexistând partide politice majore naţionale. În Flandra, principalele partide politice ce moştenesc partidele istorice belgiene sunt: Partidul Flamand Creştin-Democrat (CD&V), Flamanzii Liberali şi Democraţi (VLD) şi Partidul Socialist - Diferit (Sp.a). În ultima jumătate de secol, au apărut numeroase partide noi. Mişcarea naţionalistă flamandă Volksunie s-a separat în partidul naţionalist de extremă dreapta Vlaams Belang (VB) şi încă două partide moderate: unul de stânga, Spirit, şi unul de dreapta, Noua-Alianţă Flamandă (N-VA), ambele partide participând la alegeri în general în cadrul unor alianţe. Alte partide importante sunt: partidul ecologist Verzi! (Groen!) şi partidul conservator liberal fortuynist List Dedecker (LD), fondat de Jean-Marie Dedecker în 2007. Interesele minorităţii franceze din Flandra sunt reprezentate de partidul Uniunea Fraoncofonilor (UF).
Trei partide politice flamande susţin secesiunea faţă de Belgia a Flandrei: N-VA, VB şi LD. VB este considerat de toate celelalte partide flamande ca fiind un partid de extrema dreaptă. Scopul acestuia este de dizolvare a Belgiei şi de creare a unui stat suveran şi independent pentru poporul (neerlandeză volk) flamand, pe care îl consideră o naţiune[6]. Principalele partide politice flamande precum şi cele francofone, au o politică de necolaborare cu acesta, politică numită cordon sanitaire. Celelalte partide independentiste, N-VA şi LD, au priorităţi un pic diferite. Ele nu sunt împotriva Belgiei ca principiu, ci sunt nesatisfăcuţi de aceasta.
[modifică] Diviziuni administrative
Regiunea Flamandă acoperă 13.522 km² şi conţine 308 comune.Este divizată din punct de veder administrativ în 5 provincii:
| Idx | Provincie | Capitală | Suprafaţă | Populaţie | Densitate | Harta |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | Anvers (Antwerpen) | Anvers | 2.864 | 1.682.683 | 587 |  |
| 2 | Limburg (Limburg) | Hasselt | 2.414 | 805.786 | 333 | |
| 3 | Flandra de Est (Oost-Vlaanderen) | Gent | 2.991 | 1.389.119 | 459 | |
| 4 | Brabantul Flamand (Vlaams-Brabant) | Louvain | 2.106 | 1.037.786 | 493 | |
| 5 | Flandra de Vest (West-Vlaanderen) | Bruges | 3.125 | 1.130.040 | 362 |
[modifică] Geografie
Flandra este formată din două regiuni geografice principale: câmpia Yser-ului şi coasta Mării Nordlui în vest şi câmpia din nord-est. Prima este formată dintr-un relief nisipos şi soluri aliviale, cu altitudini foarte joase. Mare parte din acest teritoriu a fost canalizat şi au fost amenajate poldere protejate de diguri. Câmpia centrală începe în bazinul fulviului Schelde şi cu o altitudine situată între 5 şi 30 m. în extremitatea sudică, la frontiera cu Valonia, şi estică, la frontiera cu Olanda, relieful este mai pronunţat, fiind sub forma unor văi largi, cu altitudini ce depăşesc 150m. În exclava Voeren, situată între frontiera olandeză şi provincia Liège se atinge altitudinea maximă a regiunii, 288 m[7]
Climatul este temperat maritim ci precipitaţii importante de-a lungul anului. Temperatura medie lunară variează între 3 °C în ianuarie şi 18 °C în iulie; precipitaţiile medii lunare variează între 65 mm în ianuarie şi 78 mm în iulie.
[modifică] Economie
PIBul total al Regiunii Flamande era de 165.847 milioane de Euro în 2004 iar PIB-ul la paritatea puterii de cumpărare era cu 23% deasupra mediei UE.
Flandra a fost una dintre primele regiuni Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de revoluţie industrială la începutul secolului XIX. Iniţial dezvoltarea s-a bazat foarte mult pe industria textilă şi alimentară. În anii 1840 a avut loc o criză a industriei textile iar regiunea a fost cuprinstă de formate. După cel de al doilea război mondial Ghent şi Anvers s-au dezvoltat datorită industriei petrochimice şi a activităţilor portuare. Fladra a atras de asemenea numeroase investiţii străine datorită forţei de muncă bine instruite. Anii 1970 au reprezentat o perioadă de receseie datorită crizelor petroliere. Declinului industriei metalurgice şi politicile economice mai liberale din Flandra au făcut ca centrul economic al Belgiei să se deplaseze dinspre regiunea minieră şi metalurgică Valonia spre nord fiind actualmente concentrat în regiunea Bruxelles-Louvain-Anvers-Gent.
Actualmente economia Flandrei este orientată în principal spre sectorul serviciilor, diversele industrii implantate în regiune fiind însă principalul atuu. Econimia este puternic orientată pe exporturi de bunuri cu valoare adăugată importantă. Principalele produse de import sunt: petrol şi produse petroliere şi chimice, textile, îmbrăcăminte şi accesorii, utilaje industriale şi alimente. Principalele produse de export sunt produse alimentare, textile, materiale plastice, produse petroliere şi automobile. Principalii parteneri economici sunt Germania, Olanda, Franţa, Regatul Unit, Italia şi Statele Unite.
Una dintre particularităţile economiei Flandrei este dezvoltarea în Anvers a comerţului şi a industriei de prelucrare a diamantelor. Oraşul are patru burse de diamante. Centrul mondial de diamante din Anvers[8] joacă un rol important în stabilirea standardelor şi a eticilor profesionale precum şi în promovarea intereselor oraşului ca centru al industriei diamantelor şi în instruirea personalului. După cel de al doilea război mondial, comerţul a fost dominat de comunitatea evreiască hasidică din Anvers. În ultimele două decenii din ce în ce mai mulţi comercianţi de origine indiană sau armeniană au crescut în importanţă.
Infrastructura de transport este foart bine dezvoltată, atât cea rutieră cât şi cea feroviară şi în special cea maritimă. Anvers este al doilea port european după Rotterdam şi este conectat la o reţea importantă de canale şi văi navigabile.
Belgia fiind membră fondatoare a UE, economia Flandrei este bine integrată în economia europeană. Din 2002 Euro a înlocuit francul belgian. Din 1922 Belgia şi Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste ţări fac parte din zona economică Benelux.
[modifică] Demografie
Populaţia regiunii flandra era de 6.117.440 [1] la începutul anului 2007. Bruxelles (Brussel) este enclavat în Regiunea Flandra şi capitala instituţiei, dar este o regiune separată, centrul unei aglomeraţii de aproape 2.000.000 locuitori, din care peste 1.000.000 locuiesc în Regiunea Capitalei Bruxelles. Din locuitorii Regiunii capitalei, aproximativ 15% sunt consideraţi flamanzi. Anvers (Antwerpen), Ghent, Bruges (Brugge) şi Louvain (Leuven) sunt cele mai mari oraşe din Flandra.
Aproximativ 75% din flamanzi sunt botezaţi în Biserica Romano-Catolică, dar mai puţin de 8% participă regulat la slujbe. Aproape jumătate din locuitori se declară agnostici sau atei, 47% se declară catolici iar islamul este a doua religie ca importanţă cu doar 3,5% din populaţie [9].
[modifică] Referinţe
- ^ a b Institutul de Statistică Belgian
- ^ http://www.belgium.be/eportal/application?pageid=indexPage&navId=2687
- ^ Comunităţile, pe portalul guvernului federal http://www.belgium.be/
- ^ Regiunile, pe portalul guvernului federal http://www.belgium.be/
- ^ a b fr Raportul sondajului efectuat de către Université Catholique de Louvain
- ^ nl Programul partidului Vlaams Belang
- ^ Biodiversity Indicators 2006 - State of Nature in Flanders (Belgium)
- ^ http://www.hrd.be/index.php?id=8 Sit oficial
- ^ http://www.state.gov/g/drl/rls/irf/2004/35444.htm
[modifică] Legături externe
| Subdiviziunile Belgiei |  |
|
|---|---|---|
| Comunităţi: | Comunitatea franceză din Belgia | Comunitatea flamandă din Belgia | Comunitatea germanofonă din Belgia | |
| Regiuni şi provincii: | Flandra: Anvers | Brabantul Flamand | Flandra de Est | Flandra de Vest | Limburg | |
| Valonia: Brabantul Valon | Hainaut | Liège | Luxembourg | Namur | ||
| Regiunea Capitalei Bruxelles | ||
| Arondismente: | Administrative | Judiciare | |
| Comune: | în Regiunea Bruxelles | în Flandra | în Valonia | |
