Regatul Frizon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Regatul Frizian
Fryske Keninkryk
Regat
600 – 734 Blank.png
Localizarea Regatului Frizian
Regatul Frizian în anul 716
Capitală Dorestad, Utrecht și altele
Limbă/limbi frizonă
Formă de guvernare Monarhie
Epoca istorică Antichitate
 - Întemeire 600
 - Bătălia de la Boarn 734
Monedă Sceat

Regatul Frizian sau Magna Frisia a fost un regat întemeiat în 600 d.Hr. de frizoni, situat pe teritoriul actual al Olandei și nordului Germaniei. Regatul a devenit parte a Imperiului Franc după bătălia de la Boarn din 734.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Marile Migrații[modificare | modificare sursă]

În timpul Marilor Migrații, frizonii antici, triburi germanic, s-au așezat în nordul și vestul teritoriului actual al Țărilor de Jos.[1] Frizonii erau organizați în triburi, care s-au unit într-un regat ce și-a atins maxima întindere și putere în a doua jumătate a secolului al VII-lea.

Războaiele cu francii[modificare | modificare sursă]

Aldgisl[modificare | modificare sursă]

Regele Aldgisl , pictat într-o cronică olandeză din 1862

Sub domnia regelui Aldgisl⁠(en), frizonii au intrat în conflict cu Ebroin⁠(fr), mareșal al palatului al regatului Franc, de a lungul vechilor fortificații romane de graniță.[1] Aldgisl i-a ținut la distanță pe franci cu ajutor armatei sale. În 678, el îl întâlneste pe episcopul englez Wilfrid, care, ca și el, nu îi agrea pe franci.

Redbad[modificare | modificare sursă]

Scette frizone din 715

Sub Redbad⁠(fr), s-au purtat principalele lupte dintre franci și frizoni. În 690, francii, conduși de Pepin de Herstal, au fost victorioși în bătălia de la Dorestad⁠(en).[2][3] Deși consecințele acestei lupte nu sunt clare, Dorestad a revenit sub conducere francă, așa cum a fost și cu orașele Utrecht și Fechten. Se presupune că influența francilor a ajuns acum pe zona litorală la sud de Rin, dar acest lucru nu este foarte clar, deoarece influența frizonilor peste zona centrală a fluviului nu a fost în întregime pierdută. În orice caz, a existat o episcopie sau arhiepiscopie frizonă fondată pentru Willibrord și o căsătorie a fost realizată între Grimoald cel Tânăr⁠(fr), fiul lui Pepin, și Thiadsvind⁠(fr), fiica lui Redbad, în 711.[1][4]

După ce Pepin a murit, în 714, Redbad a profitat de lupta pentru succesiune dintre franci și a recâștigat sudul Friziei. El a încheiat un tratat cu nobilul franc din palat Ragenfrid⁠(en), astfel încât în 716 armatele sale ar fi intrat în regatul franc până la Köln, în cazul în care aceștia au fost victorioși în Bătălia de la Köln.[5] Armata s-a reîntors cu o uriașă pradă de război. Redbad a făcut planuri de a invada imperiul francilor pentru a doua oară și a mobilizat o armată mare, dar înainte de a putea face acest lucru, s-a îmbolnăvit și a murit în toamna anului 719.[6]

Nu este sigur cine a fost succesorul lui Redbad. Se crede că au existat probleme cu succesiunea, deoarece adversarul său franc, Carol Martel, a putut invada cu ușurință Frizia și să subjuge țara. Rezistența a fost atât de slabă încât Carol Martel nu numai a anexat Frizia de la sud de Rin, dar, de asemenea, a traversat Rinul și a anexat în continuare malurile râului Vlie.[1]

Poppo[modificare | modificare sursă]

În 733, Carol Martel a trimis o armată împotriva frizonilor, care au fost împinși înapoi la Eastergoa, una dintre domeniile de graniță. În anul următor, în 734, Carol a transportat o armata cu o flotă care i-a permis să navigheze până la Boarn. Frizonii au fost învinși în lupta care a urmat, ce a rămas în istorie ca bătălia de la Boarn⁠(en). În timpul bătăliei, regele lor, Poppo⁠(en), este ucis. Învingătorii au început jefuirea și arderea sanctuare păgâne.

După cucerirea francă[modificare | modificare sursă]

După bătălia de la Boarn din 734, francii au anexat terenurilor Friziei dintre Vlie și Lauwers. Ei au cucerit zona de la est de Lauwers în 785, când Carol l-a învins pe Widukind. Carolingieni au pus Frisia sub conducerea unui grewan, un titlu care a fost aproximativ egal cu „guvernator”, mai degrabă decât „stăpân feudal”. Lex Frisionum⁠(en), „Codul legii frizonilor” a fost înregistrat în latină în timpul domniei lui Carol.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Halbertsma, H. (1982). Frieslands Oudheid (in Dutch). University of Groningen. p. 792.
  2. ^ Blok, D.P. (1968), De Franken, hun optreden in het licht der historie, pages 32-34
  3. ^ W.A. van Es en W.A.M. Hessing, Romeinen, Friezen en Franken, in het hart van Nederland, Utrecht, 1994, page 90-91.
  4. ^ Liber Pontificalis (Corpus XXXVI 1, side 168) en Beda Venerabilis (Corpus XLVI9, page 218)
  5. ^ "Geschiedenis van het volk der Friezen". Boudicca.de. Retrieved 2009-01-22.
  6. ^ Halbertsma, H. (2000), Het rijk van de Friese Koningen, opkomst en ondergang, page 90.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • H. Halbertsma Frieslands Oudheid, 2000, ISBN 978-90-5345-167-0
  • G. Verwey, Geschiedenis van Nederland, Amsterdam, 1995.
  • P. Pentz e.o., Koningen van de Noordzee, 2003.
  • J.J. Kalma e.o. Geschiedenis van Friesland, 1980.

Vezi și[modificare | modificare sursă]