Hendrik Lorentz
| Hendrik Antoon Lorentz | |
 Hendrik Antoon Lorentz (1853 - 1928) |
|
| Născut | 18 iulie 1853 Arnhem, Olanda |
|---|---|
| Decedat | 4 februarie 1928 Haarlem, Olanda |
| Naționalitate | olandez |
| Domeniu | fizician |
| Instituție | Universitatea din Leyden |
| Alma Mater | Universitatea din Leyden |
| Conducător de doctorat | Pieter Rijke |
| Doctoranzi | Geertruida L. de Haas-Lorentz Adriaan Fokker |
| Premii |  Premiul Nobel pentru Fizică 1902 |
modifică  |
|
Hendrik Antoon Lorentz (n. 18 iulie 1853, Arnhem, Olanda — d. 4 februarie 1928, Haarlem, Olanda) a fost un matematician și fizician olandez, profesor de fizică matematică la Universitatea din Leyden, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1902 împreună cu Pieter Zeeman, pentru serviciul extraordinar oferit prin studiile lor privind influența magnetismului asupra unor fenomene de radiație (efectul Zeeman).[1]
Biografie [modificare]
Hendrik Lorentz a elaborat în 1909 teoria electronică a materiei ("Teoria electronilor"), pe baza căreia a explicat un șir de efecte electrice și optice, între care și efectul Zeeman. A descoperit, împreună cu Ludvig Valentin Lorenz, relațiile dintre refracția luminii și densitatea corpurilor (relațiile Lorentz - Lorenz) și a pus bazele electrodinamicii mediilor în mișcare, relevând așa-numitele transformări ale lui Lorentz, care au avut un rol esențial în formularea teoriei relativității.[2].
Referințe [modificare]
- ^ „Premiul Nobel pentru Fizică 1902”. http://nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1902/. Accesat la 17 aprilie 2008.
- ^ Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 2001, vol IV, pag. 154
Legături externe [modificare]
