Hendrik Lorentz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Hendrik Antoon Lorentz
Hendrik Antoon Lorentz (1853 - 1928)
Hendrik Antoon Lorentz (1853 - 1928)
Născut 18 iulie 1853
Arnhem, Olanda
Decedat 4 februarie 1928
Haarlem, Olanda
Naţionalitate olandez
Domeniu fizician
Instituţie Universitatea din Leiden
Alma Mater Universitatea din Leiden
Conducător de doctorat Pieter Rijke
Doctoranzi Geertruida L. de Haas-Lorentz
Adriaan Fokker
Premii Premiul Nobel pentru Fizică 1902


Hendrik Antoon Lorentz (n. 18 iulie 1853, Arnhem, Olanda — d. 4 februarie 1928, Haarlem, Olanda) a fost un matematician şi fizician olandez, profesor de fizică matematică la Universitatea din Leiden, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1902 împreună cu Pieter Zeeman, pentru serviciul extraordinar oferit prin studiile lor privind influenţa magnetismului asupra unor fenomene de radiaţie (efectul Zeeman).[1]

[modifică] Biografie

Hendrik Lorentz a elaborat în 1909 teoria electronică a materiei ("Teoria electronilor"), pe baza căreia a explicat un şir de efecte electrice şi optice, între care şi efectul Zeeman. A descoperit, împreună cu Ludvig Valentin Lorenz, relaţiile dintre refracţia luminii şi densitatea corpurilor (relaţiile Lorentz - Lorenz) şi a pus bazele electrodinamicii mediilor în mişcare, relevând aşa-numitele transformări ale lui Lorentz, care au avut un rol esenţial în formularea teoriei relativităţii.[2].

[modifică] Referinţe

  1. ^ Premiul Nobel pentru Fizică 1902. Accesat la data de 2008-04-17.
  2. ^ Dicţionar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2001, vol IV, pag. 154

[modifică] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Hendrik Lorentz

Unelte personale