Bătălia Olandei

Băttălia Olandei (în limba olandeză: Slag om Nederland „bătălia pentru Olanda”) a fost parte a operațiunii „galben” (în limba germană: Fall Gelb), invadarea de către armata Germania nazistă a Belgiei, Luxemburgului, Olandei și Franței în timpul celui de-al doilea război mondial. Bătălia a durat de la 10 mai până la 14 mai 1940, când grosul trupelor olandeze a capitulat. Unități izolate olandeze au continuat lupta de rezistență împotriva Wehrmachtului în Olanda până la 17 mai. Germania Nazistă a ocupat în întregime teritoriul olandez. Olanda a fost eliberată în mai 1945.

Capitularea Olandei a survenit la scurtă timp după devastatorul bombardament executat de Luftwaffe asupra orașului Rotterdam și după amenințarea că germanii vor distruge toate orașele olandeze dacă armata nu ar fi capitulat. Capitularea a fost văzută de olandezi ca unica șansă de a feri populația civilă de uriașe suferințe și țara de distrugerea totală.