Războiul din Coreea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Războiul din Coreea
Korean War Montage 2.png
Conflictul: Războiul din Coreea
Data: 25 iunie 195027 iulie 1953
Loc: Peninsula Coreea
Deznodământ: Armistițiu de încheiere a focului. Invazia trupelor nord-coreene în Coreea de Sud oprită. Invazia trupelor SUA și ONU în Coreea de Nord oprită. Zona Coreeană Demilitarizată creată (DMZ). Mici schimbări teritoriale în jurul paralelei de 38 de grade.
Combatanți
Flag of South Korea.svg Coreea de Sud

Flag of the United Nations.svg Trupe O.N.U.:
US flag 48 stars.svg Statele Unite
Flag of the United Kingdom.svg Marea Britanie
Flag of Australia.svg Australia
Flag of Belgium.svg Belgia
Flag of Canada.svg Canada
Flag of Colombia.svg Columbia
Flag of Ethiopia.svg Etiopia
Flag of France.svg Franța
Flag of Greece.svg Grecia
Luxembourg flag 300.png Luxemburg
Flag of the Netherlands.svg Olanda
Flag of New Zealand.svg Noua Zeelandă
Flag of the Philippines.svg Filipine
Flag of South Africa.svg Africa de Sud
Flag of Thailand.svg Thailanda
Flag of Turkey.svg Turcia

Flag of North Korea.svg Coreea de Nord

Flag of the People's Republic of China.svg Republica Populară Chineză

Flag of the Soviet Union.svgUniunea Sovietică

Comandanți
Flag of South Korea.svg  Syngman Rhee
Flag of South Korea.svg  Chung Il-kwon
US flag 48 stars.svg  Douglas MacArthur
Flag of North Korea.svg  Kim Ir-sen
Flag of North Korea.svg  Choi Yong-kun
Efective
941.356–1.139.518 1.212.000
Pierderi
peste 776.000 peste 1.190.000-1.577.000
editează acest cadru

Războiul coreean (coreeană 한국 전쟁, 6.25 전쟁) este catalogat de unii specialiști ca făcând parte din Războiul Rece și se referă la conflictul militar dintre Republica Populară Democrată Coreea și Coreea de Sud (25 iunie 1950 - 27 iulie 1953),[1] care a antrenat și alte state (SUA, R.P.Chineză).

Introducere[modificare | modificare sursă]

Războiul din Coreea a debutat în ziua de 25 iunie 1950. Pe 27 iulie 1953 s-a semnat un armistițiu.

Războiul Coreei a fost un conflict militar între Republica Coreea (cunoscută cu precădere drept Coreea de Sud) și Republica Populară Democrată Coreeană (respectiv Coreea de Nord). Coreea de Sud a avut drept aliați Națiunile Unite, iar Coreea de Nord a fost sprijinită de Republica Populară Chineză cu ajutor militar din partea Uniunii Sovietice.

Războiul a început la data de 25 iunie 1950, iar finalul războiului a coincis cu semnarea unui armistițiu la data de 27 iulie 1953. Războiul a pornit datorită delimitării fizice a Coreei printr-un acord al Aliaților victorioși în Războiul Pacificului. Peninsula Coreea a aparținut Japoniei din anul 1910 până la finele celui de-al Doilea Război Mondial. În 1945, în urma capitulării Japoniei, administrația americană a împărțit peninsula de-a lungul paralelei 38, trupele americane ocupând partea de sud, iar cele sovietice partea de nord.

Insuccesul de a realiza alegeri libere pe teritoriul întregii peninsule în 1948 a adâncit împărțirea celor două regiuni, iar Nordul a instaurat un guvern comunist. Paralela 38 a devenit treptat o barieră politică între cele două regiuni. Deși negocierile de unire au continuat în lunile de dinaintea războiului, tensiunile s-au intensificat. Raiduri și încăierări la nivelul paralelei de 38 de grade au continuat. Situația a luat amploare atunci când Coreea de Nord a invadat teritoriul Coreei de Sud la data de 25 iunie 1950. A fost primul conflict armat important din Războiul Rece.

În anul 1950 Uniunea Sovietică a boicotat Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite în semn de protest la reprezentarea din China de către Kuomintang, guvern al naționaliștilor chinezi refugiați în Taiwan după înfrângerea acestora din urmă în Războiul Civil Chinez. În absența unei voci disidente din Uniunea Sovietică, care ar fi putut să respingă prin veto hotărârea luată, Statele Unite și alte țări au adoptat o rezoluție a Consiliului de securitate de autorizare a intervenției militare în Coreea.

Statele Unite ale Americii asigura 88% din cei 341.000 de soldați care au ajutat forțele internaționale din Coreea de Sud în respingerea invaziei, cu ajutorul militar a douăzeci de alte țări membre ale Organizației Națiunilor Unite (ONU). Suferind pierderi grele, în două luni, apărătorii au fost împinși înapoi într-o zonă mică în partea de sud a Peninsulei Coreene, cunoscut sub numele de Perimetrul Pusan. O contraofensivă rapidă a ONU a împins apoi nord-coreenii dincolo de paralela 38 și aproape de râul Yalu, determinând Republica Populară Chineză să intre în război de partea Coreei de Nord. Chinezii au lansat la rândul lor o contraofensivă ce a determinat forțele Națiunilor Unite să se retragă în spatele paralelei 38. Uniunea Sovietică a sprijinit cu armament atât armata Republicii Populare Chineze, cât și pe cea a Coreii de Nord. În 1953 războiul a încetat cu un armistițiu ce a restabilit granița între cele două Corei aproape de paralela 38 și între cele două țări a creat o zonă demilitarizată fortificată, lată de 4 km. De atunci și până azi între cele două țări nu s-a încheiat niciun acord de pace, ci este în vigoare armistițiul. Mici scântei din această luptă încă se mai manifestă în această zonă.

Cu sprijin din partea unor puteri externe de ambele părți, Războiul Coreei a fost unul de proximitate. Dintr-o perspectivă a științei militare, acest conflict a combinat tactici de luptă întâlnite atât în Primul cât și în Al Doilea Război Mondial: a început ca o campanie mobilă cu mișcări de infanterie urmate de raiduri ale bombardierelor, dar până în luna iulie a anului 1951 a devenit un război de tranșee.

Desfășurarea conflictului[modificare | modificare sursă]

Atacul Nord-Coreean[modificare | modificare sursă]

Fazele războiului: Coreea de Nord, China şi alte ţări comuniste: roşu; Coreea de Sud, SUA şi forţele ONU: verde

În toiul încercării de a uni pe cale democratică peninsula Coreea într-un singur stat, la 25 iunie 1950, Coreea de Nord a invadat Coreea de Sud, trecând paralela 38, granița stabilită de comun acord de SUA și URSS în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Statele Unite ale Americii, împreună cu trupele ONU de menținere a păcii au intervenit pentru Coreea de Sud. Cu un sprijin militar de 12 miliarde de dolari votat de Congresul American, președintele Truman i-a ordonat generalului Douglas MacArthur care staționa cu trupele de ocupație americane în Japonia să transfere materiale militare armatei sud-coreene. Nefiid pregătiți pentru acest atac, americanii și trupele ONU au fost împinși de trupele nord-coreene tot mai în sud, până când singura porțiune care mai era în mâna americanilor era Perimetrul Pusan, aproximativ 10% din teritoriul Coreei de Sud. Între timp americanii și-au mobilizat trupele, au adus întăriri, în timp ce trupele nord-coreene erau tot mai extenuate liniile lor de aprovizionare lărgindu-se tot mai mult. În Perimetrul Pusan americanii au organizat o apărare puternică, pe care trupele nord-coreene nu o puteau înfrânge.

Contraatacul și debarcarea lui Douglas MacArthur la Incheon (septembrie 1950)[modificare | modificare sursă]

Generalul Douglas MacArthur în timp ce la 15 septembrie 1950 de pe nava amiral USS Mt. McKinley privește bombardamentul naval al orașului-port Incheon.

Împotriva militarilor odihniți și reînarmați din Perimetrul Pusan armata nord-coreeană s-a dovedit a avea efective insuficiente și prost echipați și spre deosebire de americani nu dispuneau de susținere navală și aeriană. Pentru a elibera Perimetrul Pusan de presiune Douglas MacArthur a recomandat debarcare amfibiu la Incheon, la o adâncime de aproximativ 160 km în spatele liniilor inamice și foarte aproape de capitala Seoul. Atacul propus de Douglas MacArthur a avut succes foarte mare, cu pierderi americane reduse. La 18 septembrie Stalin l-a trimis pe generalul Zaharov în Coreea de Nord pentru a-l consilia pe Kim Ir-sen. Zaharov i-a recomandat lui Kim Ir-sen să-și retragă trupele de lână Pusan pentru apărarea Seoulului, dar chinezii erau de altă părere sugerând că trebuie insistat în continuare în Pusan pentru a-i elimina pe americani. La 25 septembrie 1950 Seoul a fost recapturat de forțele din Sud și cele americane, raidurile aeriene distrugând cea mai mare parte a tancurilor și artileriei nord-coreene.

Forțele americane trec peste linia de demarcație (septembrie-octombrie 1950)[modificare | modificare sursă]

Intervenția Chinei (octombrie-decembrie 1950)[modificare | modificare sursă]

Trupe neo-zeelandeze în acţiune (Coreea 1952).

După o desfășurare favorabilă a evenimentelor pentru sudiști, armata chineză a intervenit alături de Coreea de Nord, intrând cu trupele în Coreea de Sud, la data de 19 octombrie 1950, înclinând balanța victoriei spre Coreea de Nord.

Totul s-a încheiat în final cu un armistițiu între Coreea de Nord și Coreea de Sud, fiind restabilite granițele inițiale, cele care erau în vigoare la declanșarea conflictului. Coreea de Nord s-a retras unilateral din acest pact la 27 mai 2009.

Acest conflict, considerat a fi un război civil, a fost, de fapt, un război care a implicat intervenția, de partea ambelor părți, a celor două mari superputeri ale lumii, URSS și SUA, unele surse referindu-se la acest conflict ca fiind o etapă din Războiul Rece.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ US State Department statement regarding 'Korea: Neutral Nations Supervisory Commission' and the Armistice Agreement 'which ended the Korean War'”. FAS. http://www.fas.org/news/dprk/1995/950313-dprk-usia.htm. Accesat la 4 ianuarie 2011. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Războiul din Coreea