Anglo-saxoni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Replică a unui coif ceremonial descoperit la Sutton Hoo

Anglo-saxoni este un termen folosit pentru a descrie triburile germanice ce s-au așezat în Marea Britanie prin secolul al V-lea, aici cultura lor a fost influențată de populația autohtonă celtă. Dominația lor a durat până la invazia normandă din 1066, care erau sub conducerea lui William I al Angliei. Ei sunt creditați pentru crearea poporului englez.

Călugărul benedictian Bede îi identifică pe englezi ca descendenți a trei triburi germanice.

  • Anglii, nume ce se pare că provine din Angeln (Germania); numele „Anglia” vine de la aceștia
  • Saxonii, care au fost împinși de franci, au contribuit la formarea poporului englez, a popoarelor scandinave și daneze.
  • Iuții, ce veneau din peninsula Iutlanda.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Teritoriile ocupate de anglo-saxoni, conform Cronicii Saxone (harta a fost publicată în 1805)

Termenul „anglo-saxon” a fost creat de scriitori în latină, din epoca lui Alfred cel Mare (secolul al IX-lea), ce îl utiliza în titlul său oficial rex Anglorum Saxonum sau rex Angul-Saxonum. În Europa, termenul angli saxones a fost folosit pentru prima oară de către Paul Diaconul, istoricul lombarzilor, pentru a distinge saxonii din Marea Britanie de cei din Europa continentală.

Celți romanizați din Marea Britanie, care scriau atât în limba galeză cât și în latină îi numeau pe invadatorii lor saxones sau saeson, cel din urmă fiind folosit și astăzi în limba galeză pentru a se referi la englezi, iar în scoțiană saesonach.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Nicholas Brooks: Anglo-Saxon myths. State and church, 400–1066. Hambledon Press, London u. a. 2000. ISBN 1-85285-154-6 
  • Heinrich Beck, Herbert Jankuhn, Hans Kuhn, Kurt Ranke, Reinhard Wenskus (Hrsg.): Reallexikon der Germanischen Altertumskunde(RGA). Bd.1 Aachen – Bajuwaren, de Gruyter, Berlin – New York 1973, . ISBN 3-11-004489-7 
  • Torsten Capelle: Archäologie der Angelsachsen – Eigenständigkeit und kontinentale Bindung vom 5. bis 9. Jahrhundert. WBG, Darmstadt 1990, . ISBN 3-534-10049-2