Ţările de Jos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ţările de Jos, regiunea istorică de Nederlanden, reprezintă ţarile din regiunea joasă a deltelor râurilor Rin, Scheldt şi Meuse (Maas). Termenul a fost folosit în special în Evul Mediu şi Epoca Modernă, când apăreau primele forme de guvernământ puternic centralizate, aflate în mâinile aristocraţilor.

Denumirea „Ţările de Jos” a fost folosită pentru o serie de teritorii istorice precum „Ţările de Jos Burgunde”, „Ţările de Jos Franceze”, „Ţările de Jos Olandeze” sau „Ţările de Jos Austriece”. Odată cu reorganizarea regiunii din timpul războielor napoleoniene, termenul a devenit potrivit mai degrabă pentru descrierile romantice şi mai puţin pentru cele geografice sau politice. O asemenea folosire este analoagă cu aceea prin care termenul pur geografic Europa Răsăriteană a ajuns să fie folosit ca un eufemism pentru „ţările din spatele Cortinei de Fier” sau pentru „Blocul răsăritean”, transformându-se treptat într-un termen politic.

Istoria statelor Benelux v • d • m
Belgia actuală		Ţările de Jos	Luxemburg
Imperiul Carolingian circa 800-843
Lotharingia 843-977
Principatul episcopal Liège 985–1790	Ţările de Jos Burgunde		Ducatul de Luxemburg integrat în 1441
	1384/1473–1482
	Cele Şaptesprezece Provincii 1482–1556
	Ţările de Jos Spaniole	Provinciile Unite 1581–1795	1581–1713
	Ţările de Jos Austriece		1713–1790
Statele Unite Belgiene			1790
Principatul episcopal Liège 1790–1795	Ţările de Jos Austriece		1790–1794
Republica Franceză		Republica Batavă 1795–1806	1795–1804
Imperiul Francez			1804–1815
		Regatul Olandei 1806–1810
Regatul Unit al Ţărilor de Jos 1815–1830			Marele Ducat de Luxemburg (în uniune personală cu Ţările de Jos până în 1890)
Regatul Belgiei din 1830		Regatul Ţărilor de Jos din 1830