Biserica evanghelică din Dipșa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica evanghelică din Dipșa, comuna Galații Bistriței, județul Bistrița-Năsăud, foto: martie 2018.
Basorelieful datorită căruia mai este cunoscută şi sub numele de „biserica scroafei”
Ceasul solar

Biserica evanghelică din Dipșa, comuna Galații Bistriței, județul Bistrița-Năsăud, a fost ridicată în secolul al XV-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2015, cod LMI BN-II-m-B-01645[1].

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Dipșa, mai demult Dipșe (în dialectul săsesc Dirbach, Dirbâχ, în germană Dürrbach, în maghiară Dipse) este un sat în comuna Galații Bistriței din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Se află la 22 km de Bistrița, pe DN15A. Prima atestare documentară a localității Dipșa datează din anul 1332.

Biserica[modificare | modificare sursă]

Biserica evanghelică de la Dipșa a fost ridicată la sfârșitul secolului al XV-lea, între anii 1482-1500. Inițial catolică, odată cu trecerea la luteranism a populației de origine germană, biserica a devenit evanghelică.

Este o biserică-sală, cu structură masivă în stil gotic târziu, sprijinită de contraforturi puternice. Turnul clopotniței atinge înălțimea de 45 de metri, fiind construit pe 5 niveluri și terminat printr-un coif piramidal.

Pe unul dintre frontispicii există un baso­relief al scroafei care, potrivit legendei, a găsit comoara folosită la ridicarea lăcașului de cult, supranumit și „biserica scroafei”.

După exodul sașilor transilvăneni, biserica a fost cumpărată de comunitatea ortodoxă, modificată la interior conform cerințelor cultului ortodox și a primit hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir”.

Parohia Ortodoxă Dipșa este prima din județul Bistrița-Năsăud care a obținut o sumă nerambursabilă de 460000 euro din partea Comunității Europene pentru restaurarea și promovarea identității culturale a bisericii din localitate[2]. În primăvara anului 2018 lucrările erau în plină desfășurare, fiind executate de o firmă din Satu Mare[3].

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini: Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen. Band I. Heidelberg, 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica evanghelică din Dipșa