Moldova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Repartiția actuală a teritoriului moldovenesc
Dispersia moldovenilor în teritoriile din România, Republica Moldova și Ucraina
Acest articol se referă la regiunea istorică și geografică Moldova. Pentru statul istoric Moldova, vedeți Principatul Moldovei. Pentru regiunea cu același nume în România actuală, vedeți Moldova din România. Pentru țara cu același nume, vedeți Republica Moldova. Pentru alte sensuri, vedeți Moldova (dezambiguizare).

Moldova (engleză Moldavia, germană Moldau, franceză Moldavie, rusă Молдова, turcă Moldovya) este o regiune istorică și geografică a Europei, delimitată la vest de către Carpații Orientali și la est de către râul Nistru și care corespunde vechiului Principat al Moldovei. În prezent, arealul este împărțit între următoarele state: România (partea de vest – cunoscută și ca Moldova occidentală sau de vest), Republica Moldova (partea de est – parțial, cunoscută și ca parte a Basarabiei) și Ucraina (zonele de nord – cunoscută ca și Bucovina de Nord și sud-est – cunoscută și ca Bugeac, parte a Basarabiei). Regiunea se învecinează – în sensul acelor de ceasornic la vest cu Transilvania și Maramureșul, la nord-vest cu Galiția iar la nord și nord-est cu Podolia, la est cu Edisan, la sud-est cu Marea Neagră, iar la sud cu Dobrogea și Muntenia.

Actual sensul propriuzis al termenului este disputat, noțiunea fiind folosită fie pentru a desemna numai teritoriul aparținând României sau numai pe cel al Republicii Moldova, fie pentru a desemna spațiul istoric și geografic omonim.

Istoric vorbind, termenul a fost folosit pentru a desemna mai multe entități politice sau administrative. În prezent, Moldova Occidentală ( sau Moldova de Vest) nu trebuie confundată cu Regiunea de dezvoltare Nord-Est.

Populația arealului este formată – majoritar, de către etnici români numiți moldoveni, amestecați în proporții variabile în nord, est și sud-est, în principal cu populații de origine slavă.

Moldova (termen politic și de drept)[modificare | modificare sursă]

În decursul istoriei, termenul de „Moldova” s-a folosit în sens politic și de drept internațional cu referire la:

Diviziuni istorice[modificare | modificare sursă]

Împărțirile succesive ale teritoriului moldovenesc

Spațiul moldovenesc – anume suprafața vechiului Principat al Moldovei, a fost de-a lungul timpului în mai multe moduri divizat din punct de vedere administrativ:

  • în cadrul Principatului Moldovei, în: Țara de Sus, Țara de Jos și Basarabia. Aceasta din urmă a fost până în 1812, limitată la teritoriul denumit de turci Bugeac.
  • Pocuția nu a fost niciodată teritoriu moldovenesc, ci doar o posesiune personală a voievozilor moldoveni în regatul Poloniei
  • Transnistria (teritoriu pe atunci integrat atât Podoliei poloneze cât și Edisanului otoman) nu a fost niciodată a Moldovei, dar voievozii moldoveni (începând cu Bogdan al III-lea în 1512 și continuând până la Gheorghe Duca în 1672) au avut posesiuni în fața Sorocăi (mori de apă, Valea adâncă) și în jurul Dubăsarilor (satul și vadurile)
  • trei teritorii au fost pierdute de Principatul Moldovei înainte de 1812:

Geografie[modificare | modificare sursă]

Morfostructural, teritoriul regiunii este constituit - de la vest spre est de:

Principalele cursuri de apă pe teritoriul regiunii sunt:

Cultura[modificare | modificare sursă]

Moldova este locul de naștere și creație a celor mai mulți poeți și scriitori români iar capitala sa spirituală, Iași, fiind considerată capitala culturală a României.

  • Literatură și publicistică

Moldova se poate lăuda cu faptul de a fi dat țării pe unii dintre cei mai mari scriitori și publiciști, cum ar: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Mihail Sadoveanu, Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Nicolae Iorga, Mihail Kogălniceanu, Eugen Lovinescu, Grigore Vieru, Adrian Păunescu, Costache Negruzzi, Nicolae Labiș, Miron Costin, Grigore Ureche, Ion Neculce, Mitropolitul Dosoftei.

  • Muzică
Pictură murală, Voroneț

Printre cei mai cunoscuți cântăreți contemporani de muzică populară moldovenească (de ansamblu) se numără: Laura Lavric, Sofia Vicoveanca, Mioara Velicu, Margareta Clipa, Daniela Condurache, Viorica Macovei, Anton Achiței, Nicolae Botgros, Nicolae Sulac, Ion Paladi.

Instrumentele tradiționale specifice acestei regiuni etnografice sunt fluierul, cavalul, trișca, trompeta, buhaiul, doba (toba), scripca (vioara), cobza, țambalul (mic și de concert), contrabasul etc.

Cei mai cunoscuți muzicieni moldoveni: George Enescu, Ciprian Porumbescu.

  • Pictura

Pictura se regăsește cel mai adesea în lăcașurile de cult, în pictura icoanelor, pictură murală. Pictura bisericilor moldovenești are o puternică amprentă locală și se evidențiază prin eleganța siluetelor și strălucirea inegalabilă a culorilor folosite. Mostre ale acestei arte se pot observa la bisericile din nordul Moldovei, care azi fac parte din patrimoniul UNESCO și datorită picturii lor.[1]

Pictori cu origini moldovenești de mare valoare în cultura universală: Octav Băncilă, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Theodor Pallady, Victor Brauner, Gheorghe Petrașcu, Arthur Aron Segal, Gheorghe Tattarescu, Nicu Enea, Glebus Sainciuc.

Arta populară[modificare | modificare sursă]

Interiorul unei case tradiţionale din Moldova
Straie moldoveneşti purtate de un veteran, Chișinău 1995
Straie moldoveneşti

În zona Moldovei se meșteșugăresc foarte multe obiecte din lemn mai ales în zona muntoasă a acesteia, se confecționează unelte de uz gospodăresc: linguri, furculițe, putini,butoaie, prepeleace, șindrilă, mai nou tot tipul de suveniruri.[2] De asemenea se folosește nuiaua în confecționarea coșărcilor, damigenelor sar și pentru fabricarea gardurilor în vechime.

Olăritul este un obicei străbun, în unele zone, precum Marginea în județul Suceava, tehnica olăritului se moștenește din tipul dacilor.[3]

Țeserea covoarelor la războaiele de țesut, confecționarea ștergarelor sunt alte sectoare ale artei populare larg răspândite. Pentru producerea pânzelor și covoarelor se torceau fire din fibre vegetale: de in, cânepă, bumbac sau animală, lâna de oaie. Calitatea pânzelor și estetica modelelor alese era dovada hărniciei și priceperii femeii în fața comunității sătești din care făcea parte. Din țesături se confecționau catrințe, fote, chingi femeiești și brâie bărbătești, postave, șorțuri, țoluri, ștergare, fețe de masă. În Moldova există tradiția, încă vie în anumite sate, de a păstra zestrea care e compusă din cergi, ștergare, perne și alte articole textile într-o încăpere curată, unde se primeau doar ocazional oaspeții, numită Casa mare.[4]

Confecționarea măștilor, precum și a costumelor de necesare colindatului de Anul Nou, costume de irozi, urși, capre și alte personaje sunt alte meșteșuguri care dau identitate acestei zone.

Arhitectura[modificare | modificare sursă]

Începând cu secolul al XIV-lea în spațiul moldovenesc s-a dezvoltat o arhitectură bisercească unică, o îmbinare a arhitecturii locale cu elemente din stilurile bizantin, romanic și gotic. Acest stil este numit în multe lucrări stilul moldovenesc. Stilul moldovenesc a avut perioada sa de înflorire mai ales în perioada domniei lui Ștefan cel Mare, ctitor a numeroase mănăstiri de o mare valoare, unele dintre ele intrând în patrimoniul UNESCO.[5] Stilul moldovenesc în prezent cunoaște o a doua perioadă de înflorire, marea majoritate a bisericilor construite în spațiul administrat de Mitropolia Moldovei și Bucovinei fiind clădite în acest stil.

Casă tradiţională în Neamţ
Casă tradiţională din Strășeni

În mod tradițional casele din Moldova erau construite din lemn, vălătuci, piatră sau chirpici. Casele erau acoperite cu șindrilă sau paie. În general erau case micuțe cu 1-2 odăi, cu prispă. În interior aveau cuptorul de pământ, pat, mobilier din lemn încrustat cu motive florale și zoomorfe.[6] [7]

Cuptorul din curte

Gospodăriile țărănești erau alcătuite din casă, șură, grajduri de vaci, cai, cotețul păsărilor, bucătăria de vară, beciul (zămnicul), țarcul animalelor. Unele gospodării aveau și mici ateliere de fierărie sau olărit, etc. Gospodăriile erau împrejmuite cu gard cel mai adesea confecționat din răchită împletită.[8]

Graiul moldovenesc[modificare | modificare sursă]

Graiul moldovenesc este principala trăsătură comună a moldovenilor, el fiind folosit în întreg spațiul moldovenesc și chiar dincolo de el, în Transnistria, zone din nordul Munteniei, Delta Dunării sau diaspora. Deși nu există diferențe dialectale, din cauza ocupației rusești, graiul moldovenilor din afara României a preluat cuvinte din limba asupritorului dar a și păstrat cuvinte arhaice sau regionalisme care s-au pierdut în partea românească a Moldovei.[9]

Turismul în Moldova[modificare | modificare sursă]

Principalele zone turistice ale Moldovei sunt:

Castelul Sturdza, Miclăușeni, Iași

Referințe[modificare | modificare sursă]