Biserica fortificată din Ungra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ansamblul bisericii evanghelice
Ungra - Ansamblul bisericii evanghelice fortificate (2).jpg
Poziționare
LocalitateUngra
Țara România
Edificare
Data finalizăriisec. XIII - XIX
Clasificare
Cod LMIBV-II-a-B-11836
Cod RAN42165.06
Biserica evanghelică din Ungra, județul Brașov, foto: iunie 2019.
Turnul de poartă din sud-est, cu galerie de strajă
Portalul romanic târziu de pe faţada vestică
Altarul bisericii evanghelice din Ungra
Coronamentul amvonului
Altarul vechi, de secol XVI, aflat deasupra tribunei de nord
Interiorul bisericii văzut dinspre est
Galeria de strajă a turnului de poartă
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica fortificată din Ungra

Biserica fortificată din Ungra este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul localtății Ungra.[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 42165.06.[2]

Ansamblul este format din două monumente:

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Ungra (în germană: Galt, în maghiară: Ugra, Szászugra) este o comună în județul Brașov, Transilvania, România, formată din satele Dăișoara și Ungra (reședința). Ungra este situată în partea de nord a județului Brașov, la numai 9 km de orașul Rupea și circa 62 km distanță de municipiul Brașov, pe malul drept al Oltului.

Biserica[modificare | modificare sursă]

În Ungra exista inițial o cetate, pe locul cimitirului evanghelic de astăzi, pe dea­lul denumit Burchrech. A fost o cetate regală de graniță, menționată documentar de două ori, în anii 1211 și 1222, în hotarul concesiunii teutone. Scoasă din uz, a fost demantelată sistematic pentru a servi la construcția bisericii romanice din sat, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Era o bazilică cu trei nave și cor alungit, închis semicircular. Pietre romane, decorative, au fost reutilizate și montate în pereți. Pe vest, se afla o clopotniță, a cărei dublu rost de turn-locuință nu mai poate fi dovedit, datorită demolării sale în anul 1843.

Biserica a fost dedicată Sf. Andrei și inițiativa ridicării ei a aparținut greavilor sași, locali. Însă ea, nu a rămas în forma inițială, romanică. La invazia tătară de la 1658, biserica a fost grav avariată, așa că ulterior i s-au demolat navele laterale. În perioada gotică, bolțile corului au fost refăcute. De la ele au rămas vizibile doar consolele de sprijin, dar și acelea bine mascate de bolțile mai târzii, baroce.

Din zestrea interioară a bisericii sunt de remarcat: altarul vechi, cu patru coloane corintice, care conține o Răstignire datată în prima jumătate a secolului al XVI-lea, orga actuală, realizată la 1846, un clopot din 1668, dar și mecanismul vechiului ceas din turnul bisericii (acum în micul muzeu amenajat la intrarea în ansamblu).

Din fortificație se remarcă îndeosebi turnul de poartă din sud-est, cu o galerie de strajă sub acoperișul piramidal. Alte două turnuri de curtină sunt vizibile pe nord-est și sud-vest. Primul are o bază pentagonală, cu o muchie orientată către exterior, aflat într-o stare de conservare precară. Al doilea stă pe o bază patrulateră, are acoperiș în pupitru, și pare să fi apărut mai târziu. Pe sud, unele relicve arhitectonice mai vechi au fost înghițite de construcția unei școli confesionale, din secolul al XIX-lea, care a încălecat și curtina.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
    • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
    • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]

Imagini din muzeul aflat la intrarea în ansamblu[modificare | modificare sursă]