Veneția de Jos, Brașov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Veneția de Jos
—  Sat  —
Veneția de Jos se află în România
Veneția de Jos
Veneția de Jos
Veneția de Jos (România)
Localizarea satului pe harta României
Veneția de Jos se află în Județul Brașov
Veneția de Jos
Veneția de Jos
Veneția de Jos (Județul Brașov)
Localizarea satului pe harta județului Brașov
Coordonate: Coordonate: 45°52′31″N 25°12′46″E / 45.87528°N 25.21278°E / 45.87528; 25.2127845°52′31″N 25°12′46″E / 45.87528°N 25.21278°E / 45.87528; 25.21278

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețBrasov county coat of arms.png Brașov
ComunăPărău

SIRUTA41603

Populație (2011)
 - Total633 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal507157
Prefix telefonic+40 x59 [1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Veneția de Jos în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73(Click pentru imagine interactivă)
Veneția de Jos în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
(Click pentru imagine interactivă)

Veneția de Jos, mai demult Venetia de Jos (în maghiară Alsóvenice, în germană Untervenitze; Unter-Wenitze; Unter-Venedig) este un sat în comuna Părău din județul Brașov, Transilvania, România.

Originea denumirii localității[modificare | modificare sursă]

Nicolae Densusianu (1846-1911) afirma in lucrarea sa “Dacia Preistorica” ca satul ar fi fost infiintat de colonisti romani stabiliti in Dacia, in vecinatatea getilor, si sustine ca Venetia din Tara Fagarasului ar avea aceeasi origine cu Venetia din Italia. Chiar istoricul grec Herodot afirma ca in vecinatate cu getii locuia un popor numit veneti sau vineti. Un argument care sa sustina aceasta ipoteza il reprezinta si descoperirea arheologica intamplaroare, in anul 1965, a unei monezi romane imperiala batuta la Tomis, si datata sec. II-III d.Hr.

Despre numele satului exista si o varianta a lingvistului Alexandru Graur si anume ca denumirea de Venetia provine de la “vineteala”. Vineteala este de fapt un praf albastru care se adauga in var la spoitul caselor si care da peretilor culoarea vanata (albastra). Cu toate acestea este putin probabil sa fie asa, deoarece majoritatea satelor din zona foloseau aceasta culoare pentru casele lor, fara a se denumi dupa aceasta..

Unii localnici sunt ferm convinși că numele satului l-a dat însă împărăteasa Maria Terezia, lucru care nu poate fi susținut, cunoscându-se vechimea primei atestări documentare.

Istoria Veneției[modificare | modificare sursă]

Desi nu se cunoaste cu exactitate data intemeierii satului, exista totusi cativa istorici care amintesc despre trecutul indepartat al satului, Venetia de Jos existand chiar inainte de intemeierea Tarilor Romane, in primii ani ai mileniuliu al-II-lea. Izvoarele intuiesc oarecum faptul ca meleagurile venetene au fost locuite din primul mileniu, doar ca nu s-au pastrat urme arheologice sau inca nu au fost descoperite.

Veneția de Jos a fost atestată documentar încă din anul 1235, cand Papa Grigore al-IX lea porunceste efectuarea unei cercetari in pricina dintre episcopul Transilvaniei si mai multi preoti din zona Tarii Fagarasului, printre care si un anume “Conrad de Venetiis”[1] . Aceasta ar putea fi prima atestare scrisa despre actualul sat.

[1] Documente privind Istoria Romaniei, veacul Xi, XII, XIII, C. Transilvania, vol.I, Ed. Academiei R.S. Romane, 1951, p.286-287

În anul 1733 episcopul greco-catolic Inocențiu Micu-Klein a dispus organizarea unui recensământ (unei conscripțiuni) în Ardeal. La acea dată Veneția de Jos era sediul unui protopopiat greco-catolic: Archidiaconatus Venecziensis. Protopop (Archidiaconus) greco-catolic era Ionás (Ionaș); la Veneția de Jos (Alsó-Venecze) mai erau recenzați încă doi preoți, ambi uniți: Sztoika și Opra (Stoica și Oprea, desigur). În localitatea Veneția de Jos a anului 1733, existau o biserică (unită) și o casă parohială (Domus parochialis). De pe fânețele parohiei se strângeau 4 care de fân (Foeneta Currum: 4). La Veneția de Jos erau recenzate 100 de familii, cu alte cuvinte, circa 500 de locuitori. Numele localității și al preoților erau notate în limba maghiară sau în românește, cu ortografie maghiară, întrucât rezultatele conscripțiunii urmau să fie înaintate unei comisii formate din neromâni, în majoritate maghiari.[2]

Veneția de Jos a fost centru de comună până în 1947, dar, întrucât în timpul alegerilor din 1946, a avut loc o mare revoltă a sătenilor, deoarece oamenii nu erau multumiți de felul în care se vota, drept pedeapsă, după multe arestări ordonate de către comuniști, s-a dispus mutarea Primăriei în satul Părău, unde este și astăzi.

Varia[modificare | modificare sursă]

Veneția de Jos este și locul natal al Lidiei Jiga, dresoarea de lei, tigri și pantere. Îmblânzitoarea de feline a murit în 1970 la Harkov[3], Uniunea Sovietică, fiind sfâșiată și mâncată de lei.

Sătenii nu cred nici acum varianta oficială și susțin că moartea ei este în continuare învăluită în mister. Asta pentru că atunci când a fost adus în țară, sicriul nu a fost niciodată deschis.[necesită citare]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), Blaj, 1900, pp. 303, 408
  3. ^ Localitatea se află azi în Ucraina, în limba ucraineană are denumirea Harkiv
  4. ^ Ionel Maftei - Medicul Emil Pușcariu, Evenimentul, 25 martie 2009

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  • Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), Blaj, 1900, pp. 303, 408.

Legături externe[modificare | modificare sursă]