Veneția de Jos, Brașov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Veneția de Jos
—  Sat  —
Veneția de Jos se află în România
Veneția de Jos
Veneția de Jos
Veneția de Jos (România)
Localizarea satului pe harta României
Veneția de Jos se află în Județul Brașov
Veneția de Jos
Veneția de Jos
Veneția de Jos (Județul Brașov)
Localizarea satului pe harta județului Brașov
Coordonate: Coordonate: 45°52′31″N 25°12′46″E / 45.87528°N 25.21278°E / 45.87528; 25.2127845°52′31″N 25°12′46″E / 45.87528°N 25.21278°E / 45.87528; 25.21278

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Brasov county coat of arms.png Brașov
Comună Părău

SIRUTA 41603

Populație (2011)
 - Total 633 locuitori

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 507157
Prefix telefonic +40 x59 [1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Veneția de Jos în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73(Click pentru imagine interactivă)
Veneția de Jos în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
(Click pentru imagine interactivă)

Veneția de Jos, mai demult Venetia de Jos (în maghiară Alsóvenice, în germană Untervenitze; Unter-Wenitze; Unter-Venedig) este un sat în comuna Părău din județul Brașov, Transilvania, România.

Originea denumirii localității[modificare | modificare sursă]

Numele satului Veneția de Jos este legat de Râul Venecioara, în albia căruia se găsesc pietre vineții, sau ar avea origine slavă, desemnând un teren mlăștinos. Unii localnici sunt ferm convinși că numele satului l-a dat însă împărăteasa Maria Terezia, lucru care nu poate fi susținut, cunoscându-se vechimea primei atestări documentare. Fiind zonă de graniță, administrația imperială a decis ca locul să fie dens populat.

Istoria Veneției[modificare | modificare sursă]

Veneția de Jos a fost atestată documentar încă din anul 1235.

În anul 1733 episcopul greco-catolic Inocențiu Micu-Klein a dispus organizarea unui recensământ (unei conscripțiuni) în Ardeal. La acea dată Veneția de Jos era sediul unui protopopiat greco-catolic: Archidiaconatus Venecziensis. Protopop (Archidiaconus) greco-catolic era Ionás (Ionaș); la Veneția de Jos (Alsó-Venecze) mai erau recenzați încă doi preoți, ambi uniți: Sztoika și Opra (Stoica și Oprea, desigur). În localitatea Veneția de Jos a anului 1733, existau o biserică (unită) și o casă parohială (Domus parochialis). De pe fânețele parohiei se strângeau 4 care de fân (Foeneta Currum: 4). La Veneția de Jos erau recenzate 100 de familii, cu alte cuvinte, circa 500 de locuitori. Numele localității și al preoților erau notate în limba maghiară sau în românește, cu ortografie maghiară, întrucât rezultatele conscripțiunii urmau să fie înaintate unei comisii formate din neromâni, în majoritate maghiari.[2]

Veneția de Jos a fost centru de comună până în 1947, dar, întrucât în timpul alegerilor din 1946, a avut loc o mare revoltă a sătenilor, deoarece oamenii nu erau multumiți de felul în care se vota, drept pedeapsă, după multe arestări ordonate de către comuniști, s-a dispus mutarea Primăriei în satul Părău, unde este și astăzi.

Varia[modificare | modificare sursă]

Veneția de Jos este și locul natal al Lidiei Jiga, dresoarea de lei, tigri și pantere. Îmblânzitoarea de feline a murit în 1970 la Harkov[3], Uniunea Sovietică, fiind sfâșiată și mâncată de lei.

Sătenii nu cred nici acum varianta oficială și susțin că moartea ei este în continuare învăluită în mister. Asta pentru că atunci când a fost adus în țară, sicriul nu a fost niciodată deschis.[necesită citare]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), Blaj, 1900, pp. 303, 408
  3. ^ Localitatea se află azi în Ucraina, în limba ucraineană are denumirea Harkiv
  4. ^ Ionel Maftei - Medicul Emil Pușcariu, Evenimentul, 25 martie 2009

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  • Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), Blaj, 1900, pp. 303, 408.

Legături externe[modificare | modificare sursă]