Biserica fortificată din Seliștat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica fortificată din Seliștat
Biserica fortificată din Seliștat
Biserica fortificată din Seliștat
Poziționare
Biserica fortificată din Seliștat se află în Județul Brașov
Biserica fortificată din Seliștat
Biserica fortificată din Seliștat
Coordonate45°59′11″N 24°51′47″E45°59′11″N 24°51′47″E
LocalitateSeliștat, Brașov
JudețȘoarș
ȚaraRomânia
Edificare
Biserică salăfortificată
Tipdefensivă
Data începerii construcțieisecolul al XIV-lea
Clasificare
LMIBV-II-a-A-11818

Biserica evanghelică fortificată din Seliștat, județul Brașov, a fost construită în secolul al XIV-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI BV-II-a-A-11818, cu următoarele obiective:

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Seliștat, mai demult Jălișteat (în dialectul săsesc Sailijescht, Zělijeršt, Zeliješt, în germană Seligstadt, Gross-Alisch, Gross-Alesch, Olesch, în maghiară Boldogváros, în latină Villa Militum, Felix locus) este un sat în comuna Șoarș din județul Brașov, Transilvania, România. Prima menționare documentară: 1355[1].

Biserica[modificare | modificare sursă]

Altarul clasicist, cu tabloul central pictat de Fritz Schullerus în 1892

În secolul al XIV-lea este construită o biserică sală fără turn clopotniță cu absidă poligonală, fiind amplasată în E străzii principale, pe un teren ascendent. Corul are o boltă în cruce și o absidă 3/6. Astăzi, sala și corul sunt acoperite de bolți avela pe arce dublouri, care, în 1848, au înlocuit bolțile medievale. În jurul anului 1500, biserica este fortificată. Contraforturi suplimentare la cor au permis realizarea unui turn cu 4 niveluri deasupra corului. Ultimul nivel este prevăzut cu un drum de strajă îmbrăcat în scândură si ieșit în consolă, având un acoperiș în 4 ape. Sala bisericii are, de asemenea, un nivel fortificat cu guri de tragere, sprijinindu-se pe arce care, la rândul lor, se sprijină pe contraforturi. În E bisericii este ridicată o casă fortificată cu 3 niveluri. În N bisericii o casă depozit de provizii este amplasată în fața zidului de incintă. Altarul clasicist, cu tabloul central pictat de Fritz Schullerus în 1892, are voleuri baroce și un coronament baroc[2].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg
  2. ^ Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica fortificată din Seliștat

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
    • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
    • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.