Biserica fortificată din Șoarș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ansamblul bisericii evanghelice fortificate
Șoarș - ansamblul bisericii evanghelice fortificate.jpg
Poziționare
Coordonate45°55′41″N 24°55′47″E / 45.9281°N 24.9297°E45°55′41″N 24°55′47″E / 45.9281°N 24.9297°E
Localitatesat Șoarș; comuna Șoarș
ComunăȘoarș
Țara România
Adresa282
Edificare
Data finalizăriisec. XV - XIX
Clasificare
Cod LMIBV-II-a-A-11827
Cod RAN41952.06
Portalul vestic al bisericii
Deschis în 1793, după închiderea portalului gotic, portalul sudic are un ancadrament de andezit sculptat.
Panoul central al altarului, cu scena crucificării, a fost pictat de Martin Stock în anul 1745
Nava spre empora de vest
Nava spre altar
Cristelnița
Evanghelistul Luca
Orga bisericii, reconstruită în 1912 de Carl Einschenk

Biserica evanghelică fortificată din Șoarș este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Șoarș, comuna Șoarș.[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 41952.06.[2]

Ansamblul este format din două monumente:

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Șoarș, mai demult Șaroșa, Șoarșiu, (în dialectul săsesc Schuarsch, Šuerš, în germană Scharosch, Scharesch, în maghiară Sáros, în trad. "Noroieni", "Glodeni") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Satul Șoarș a fost fondat probabil în primul val de colonizare germană în Transilvania, odată cu Cincu, scaun din care a și făcut parte. Cea mai veche mențiune păstrată a satului datează din anul 1206[3].

Biserica[modificare | modificare sursă]

Biserica evanghelică fortificată din Șoarș este un monument de arhitectură gotică, din zona Făgărașului, ce păstrează nealterat, până în prezent, planul inițial de biserică-sală, cu absidă poligonală și turn-clopotniță în capătul de vest.

La 1450, de când datează prima indulgență papală dată bisericii cu hramul sfântului Iacob, construcția era începută. Lucrările s-au terminat după 1470, papalitatea oferind bisericii o nouă scutire de taxe în anul 1466. Ancadramentele portalului vestic și ale ferestrelor bisericii, bolțile parterului și ancadramentele ferestrelor turnului, precum și o serie de resturi de elemente de pietrărie din interiorul bisericii poartă toate amprenta stilului gotic târziu transilvănean. O particularitate arhitecturală a bisericii din Șoarș este existența unui lectorium – element similar unui perete-paravan sau unei tribune ce desparte nava de cor – ale cărui urme se păstrează în arcul de triumf.

Bolțile gotice ale navei au fost înlocuite cu cele actuale la renovarea din anii 1805-1806. Două chei de boltă și câteva fragmente de ogive provenind de la bolțile medievale sunt adăpostite în parterul turnului.

Biserica a fost fortificată la începutul secolului al XV-lea: s-au zidit căile de acces de pe sudul și nordul turnului, iar ultimul nivel a fost dotat cu o galerie de lemn. Toate contraforturile au fost unite două câte două cu arcuri pentru a susține un etaj amenajat în scop defensiv, cu guri de tragere și de vărsare deasupra întregii nave și a absidei. Tot în această perioadă în jurul bisericii s-a delimitat o incintă de refugiu și apărare închisă cu ziduri și întărită cu turnuri.

În primul deceniu al secolului XX, latura nordică a fortificației, zidul și patru turnuri, a fost demantelată complet pentru a face loc unei școli și unei săli de festivități. Pe latura sudică, între turnurile de colț, fusese ridicat anterior un alt corp de școală, în prezent ruinat aproape complet.

Din fortificația exterioară se mai păstrează turnul sud-vestic, folosit până în anii 1990 de comunitate pentru păstrarea slăninii, și partea inferioară a turnului sud-estic care a fost transformată în casa clopotarului. Peste drum de biserică, pe latura estică, se află casa parohială evanghelică construită în 1828.

Din prima jumătate a secolului al XVI-lea datează părți din strana preotului și încuietoarea ușii portalului sudic. Acestuia i-a fost aplicată o amplă încuietorare medievală similară celor de la ușa sacristiei bisericii evanghelice din Biertan și a ușii portalului sudic de la biserica evanghelică din Cincu. Pentru ambele portaluri ale bisericii din Șoarș se păstrează nișele bârnelor de lemn folosite pentru blocare.

Altarul baroc a fost realizat în anul 1745, așa cum menționează inscripția incizată pe spatele său: H ROT 1745/ MR 1745. Amvonul, decorat cu patru panouri pictate reprezentându-i pe cei patru evangheliști și un panou ce poartă inscripția de donație, a fost făcut tot în anul 1745 și refăcut în 1839.

Orga bisericii a fost construită în 1838 și refăcută în 1912 de meșterul Carl Einschenk[4]. Mecanismul ceasului din turn datează din anul 1843.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
    • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
    • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]



Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ansamblul bisericii evanghelice fortificate