Biserica fortificată din Iacobeni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Biserica fortificată din Iacobeni
Biserica fortificată din Iacobeni  Machetă pentru biserica fortificată din Iacobeni  Planul fortificatiei din Iacobeni[1]
Biserica fortificată din Iacobeni
Machetă pentru biserica fortificată din Iacobeni
Planul fortificatiei din Iacobeni[1]
Poziționare
Biserica fortificată din Iacobeni se află în Județul Sibiu
Biserica fortificată din Iacobeni
Biserica fortificată din Iacobeni
Coordonate Coordonate: 46°3′2″N 24°42′45″E / 46.05056°N 24.71250°E / 46.05056; 24.7125046°3′2″N 24°42′45″E / 46.05056°N 24.71250°E / 46.05056; 24.71250
Localitate Iacobeni, Sibiu
Țara România
Adresa Sat Iacobeni nr. 231
Edificare
Bazilică romană modificată stil gotic fortificată
Tip defensivă
Data începerii construcției secolul al XIV-lea
Clasificare
LMI SB-II-a-A-12402

Biserica evanghelică fortificată din Iacobeni, comuna Iacobeni, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIV. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este monument istoric, cod LMI SB-II-a-A-12402, cu următoarele obiective:

  • cod LMI SB-II-a-A-12402.01 - Biserica evanghelică fortificată, secolul al XIV-lea - primul sfert al secolului al XVI-lea;
  • cod LMI SB-II-a-A-12402.02 - Incintă fortificată, cu turnuri, încăpere pentru provizii, turn de poartă și zwinger cu turn-casă a paznicului, mijlocul secolului al XVI-lea.

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Iacobeni , mai demult Iacășdorf, (în dialectul săsesc Jakosdref, Jôkestref, Giukestref, Giukesdrêf, în germană Jacobsdorf, Jakobsdorf, Jakeschdorf, în maghiară Jakabfalva), este un sat în partea de est a județului Sibiu, situat în Podișul Hârtibaciului, pe Valea Hârtibaciului, la circa 70 km nord-est de municipiul Sibiu. Iacobeni este satul reședință al comunei Iacobeni.

După părerile unora din cei care au studiat istoria localității, pe numele său german Jakobsdorf (Satul lui Iacob), așezarea este una dintre cele mai timpurii comunități săsești din Transilvania chiar dacă prima atestare documentară a comunei apare abia în 1309. Conform acesteia, preoții capitulului de Kosd ( Rupea ) împreună cu alți prelați de prin alte decanate, au deschis un proces episcopului de Alba Iulia, contestând zeciuiala excesivă ce apăsa fiscal locuitorii Fundus regius. Printre acești prelați apare și un anume Nikolaus Jakobsdorf care dă pentru prima oară numele așezării.

Ca urmare a unei conscripții din anul 1500 prin care Iacobeni apare înregistrată la Scaunul Cincului cu 70 de case, o școală, o moară, două curți părăsite și trei săraci, se poate menționa ca în momentul construirii bisericii, populația satului era mult mai numeroasă decât cea a satelor săsești din acea vreme care dădeau ca medie a gospodăriilor cifra de 40.[2]

Biserica[modificare | modificare sursă]

Se pare că biserica-sală gotică, care datează de la începutul secolului al XIV-lea, ar fi fost construită pe locul uneia mai vechi, distruse probabil de tătari în invazia lor din 1241. Turnul-donjon din capătul de vest al sălii a fost construit în secolul al XV-lea și este cel mai mare dintre toate cele aflate pe Valea Hârtibaciului. Zidurile lui au o grosime de circa trei metri, înălțimea lui fiind de 26 de metri. Latura nordică a donjonului depășea biserica, el fiind mult mai lat. Acest fapt a determinat modificarea sălii prin lărgirea ei spre nord. De asemenea modificările aduse a determinat devierea intrării și la dreapta ei au fost făcute scările din piatră ce duc spre nivelul doi al donjonului prin interiorul zidului din vest. La nivelul doi, mai târziu, s-a păstrat tradiționala slănină. Nivelul al treilea avea accesul prin intermediul unei scări ce escalada înălțimea prin interiorul peretelui estic. Nivelurile al patrulea și al cincilea au metereze pentru arcași și trăgători. La ultimele caturi, al șaselea și al șaptelea care sunt deasupra nivelului bisericii se regăsesc pe toate laturile metereze. Drumul de strajă este suspendat prin intermediul consolelor din lemn și adăpostește trei clopote făcute în secolul al XX-lea.

Nava și corul au fost fortificate cu un etaj de apărare ce are prevăzut un parapet înalt de 2 m cu metereze sprijinit pe arcuri de apărare, care se desfășoară între cei 18 contraforți ce înconjoară biserica. Între arcadele contraforților sunt mașiculiuri prin care se arunca apă clocotită sau smoală topită asupra asediatorilor. Acoperișul a fost renovat în anul 1602, dovadă în acest sens stând inscripția de pe una dintre bârnele lui. Atât nava cât și corul au fost construite inițial la aceeași înălțime. Ulterior, nava a fost acoperită cu o boltă în rețea în stil gotic, rețea dotată cu nervuri din teracotă. Între ele, trecerea se face prin intermediul unui arc triumfal gotic a carui finisare este destul de simplă. Deasupra corului este construită o boltă-n cruce cu absidă pentagonală, bolta fiind lucrată rudimentar în rețea. Toate aceste caracteristici tind să antedateze nava și corul față de restul edificiului.

În frenezia lor pentru siguranță, locuitorii Iacobeniului au ridicat turn și peste sacristie, acesta având cinci etaje, cu drum de strajă placat cu scânduri. Pereții sacristiei au fost dublați, grosimea lor ajungând la circa trei metri la bază. Intrarea în turn se făcea prin partea vestică utilizând o scară mobilă de la nivelul al doilea, interiorul său fiind construit în întregime din lemn. Pe peretele nordic au fost construite tribune cu tăblii pictate, începând din anul 1784. Aceste tribune au fost lărgite în anul 1805, ele sprijinindu-se pe console din lemn și coloane.[2]

Astăzi, biserica a suferit modificări neconforme cu statutul unui monument istoric de o asemenea importanță, modificări făcute de către preotul german Don Demidoff. Astfel, el a "dotat" biserica cu geamuri termopane cu tâmplărie PVC care înlocuiesc ancadramentele gotice iar portalul de intrare în biserică este înlocuit cu o ușă termopan. Treptele de piatră au fost acoperite cu gresie iar interiorul edificiului este bogat decorat cu neoane albastre, fosforescente.[3]

Fortificația[modificare | modificare sursă]

Biserica este înconjurată de ziduri cu un traseu neregulat, a căror greutate se sprijină pe contraforți, pe partea abruptă a dealului. Turnul porții are două niveluri, un drum de strajă cu parapet și o intrare care se bloca printr-o hersă. În partea nordică s-a construit o curte ce era apărată de către un bastion care ulterior a fost transformat într-o casă cu destinația de locuință a paznicului. De asemenea în partea sud - estică a incintei exista un turn, astăzi demolat. A supraviețuit timpurilor, turnul ce se găsește în porțiunea de unde pornește dealul(sud - vest), turn ce are trei uși suprapuse în partea nordică a lui, câte o fereastră la catul al doilea și al treilea, ferestre prevăzute cu o ambrazuri[4] pictate cu elemente geometrice de culoare brună, roșie și neagră.[2]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
    • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
    • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în: Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului, în: Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Pinter Zeno Karl, Rotonda de la Orăștie, în vol. In memoriam Radu Popa. Temeiuri ale civilizației românești în context european. Cluj-Napoca, 2003.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Juliana Fabrițius Dancu - Sachsische Kirchenburgen in Siebenburgen, Zeitschrift Transilvania, Sibiu, 1983.
  2. ^ a b c Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung
  3. ^ Iacobeni :: Biserica Fortificata
  4. ^ Ambrazură = deschidere în peretele fortificației, loc pe unde se poate trage. Deschiderea este îngustă la exterior și evazată spre interior.

Legături externe[modificare | modificare sursă]