Biserica fortificată din Dacia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica fortificată din Dacia (Ștena)
Biserica fortificată din Dacia Reprezentare istorică a fortificaţiei şi a bisericii
Biserica fortificată din Dacia
Reprezentare istorică a fortificaţiei şi a bisericii
Poziționare
Biserica fortificată din Dacia (Ștena) se află în Județul Brașov
Biserica fortificată din Dacia (Ștena)
Biserica fortificată din Dacia (Ștena)
Coordonate46°0′33″N 25°9′3″E / 46.00917°N 25.15083°E46°0′33″N 25°9′3″E / 46.00917°N 25.15083°E
LocalitateDacia, Brașov
ComunăJibert
ȚaraRomânia
AdresaSat Dacia nr. 332
Edificare
Bazilică romanică modificatăfortificată
Tipdefensivă
Data începerii construcțieisecolul al XIII-lea
Clasificare
LMIBV-II-a-B-11666
Altarul, realizat de Michael Wolf din Sighişoara (sculptor) și Josef Lob din Viena (pictor).
Cristelnița din piatră
Bolta bisericii
Orga bisericii construită de Andreas Eitel în anul 1815
Nava spre ieşire
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica fortificată din Dacia

Biserica evanghelică fortificată din Dacia, comuna Jibert, județul Brașov, a fost construită în 1500 pe baza unei vechi bazilici romanice datată din secolul al XIII-lea. La intersecția celor 2 străzi principale ale satului, pe un teren plat, se afla cetatea bisericească a acestui sat al Scaunului Rupea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI BV-II-a-B-11666.

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Dacia, mai demult Ștena, (în germană Stein, în maghiară Garat, în dialectul săsesc Ste, Stin, Štîn), este un sat în comuna Jibert din județul Brașov, Transilvania, România. În anul 1931 autoritățile române au schimbat denumirea oficială a localității din Ștena în Dacia.[1]

Biserica[modificare | modificare sursă]

Prima mențiune documentară a satului: 1309[2]. În secolul al XIII-lea a fost edificată o bazilică romanică cu 3 nave fără turn. În 1500, această biserică este fortificată, navele laterale sunt demolate și arcadele dintre nava principală și colaterale sunt zidite. Corul și nava principală primesc câte un nivel fortificat și corul se termină înspre est într-o absidă 3/6. Contraforturile corului sunt legate prin arce peste care se ridică nivelul fortificat cu orificii de tragere. La începutul secolului al XVI-lea, deasupra navei principale este realizată o boltă în leagăn cu penetrații. Rețeaua de nervuri din cărămidă s-a pierdut și este astăzi vizibilă numai în zugrăveala bolții. S-au păstrat consolele și coloanele angajate. În cor se păstrează bolta gotică târzie în formă de plasă pe console. În 1845 biserica este prelungită spre vest și se construiește turnul clopotniță. Nivelul fortificat de deasupra sălii este demolat. În cor se păstrează strane gotice datate 1526, cu detalii caracteristice atelierului lui Johannes Reichmut din Sighișoara. Altarul și orga din cor au elemente stilistice clasiciste. Altarul ridicat în 1815 este opera sculptorului Michael Wolf din Sighișoara și a fost pictat în 1835 de Josef Lob din Viena. În secolul al XV-lea, biserica este înconjurată de o incintă pe plan aproximativ pătrat, iar zidul de incintă are o înălțime de 6-8 m și este realizat din piatră de râu. În 3 din colțurile dreptunghiului se păstrează turnuri așezate parțial în fața zidului de incintă, iar în nord un bastion[3].

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Janesch A., "Geschichte des Ortes", în: "Stein in Siebenbürgen. Ortsmonografie", lucrare editată de Ernst Bruckner, 1994, pag. 21.
  2. ^ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, 2 vol., Iași, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1967 - 1968.
  3. ^ Fabini, pag. 224

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]