Biserica evanghelică din Valea Lungă
Biserica evanghelică din Valea Lungă | |
Poziționare | |
---|---|
Coordonate | 46°07′34″N 24°02′39″E / 46.126°N 24.04417°E |
Localitate | sat Valea Lungă; comuna Valea Lungă |
Comună | Valea Lungă |
Țara | România |
Adresa | Str. Victoriei 304 |
Edificare | |
Data finalizării | sec. XIV - XVIII |
Clasificare | |
Cod LMI | AB-II-a-B-00383 |
Cod RAN | 8363.02 |
Modifică date / text |
Biserica evanghelică din Valea Lungă este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Valea Lungă, comuna Valea Lungă.[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 8363.02.[2]
Ansamblul este format din următoarele monumente:
- Biserica evanghelică (cod LMI AB-II-m-B-00383.01)
- Incintă fortificată (cod LMI AB-II-m-B-00383.02)
Localitatea
[modificare | modificare sursă]Valea Lungă, mai demult Hususău, Husăsău, (în dialectul săsesc Longenduel, în germană Langenthal, Langthal, Langendorf, în maghiară Hosszúaszó, Hosszúaszú, Hosszúaszú) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România.
Atestarea documentară a existenței localității o avem de la începutul secolului al XIV-lea. În anul 1309 se amintește de existența unui arhidiaconat din care făcea parte și localitatea Valea Lungă, menționându-se preotul acestei localități Arnold de Longavalle.
Biserica
[modificare | modificare sursă]Lăcașul de cult a fost construit în secolul al XIV-lea, iar câteva zeci de ani după aceea a fost fortificat cu un zid de apărare. Biserica, în stil gotic târziu, a primit în 1729 un tavan casetat cu 118 panouri. Altarul baroc și amvonul datează din anul 1725, iar cristelnița de piatră din Evul Mediu. Biserica deține fragmente de pictură murală. Cripta de sub corul bisericii a fost utilizată ca osuar. Zidurile circulare ale fortificației sunt construite din piatră spartă și măsoară cinci metri înălțime. Au rezistat până în zilele noastre două din cele șase turnuri. În 1981 a fost reconstruit turnul-clopotniță pe temelia vechiului turn prăbușit. Cele două clopote datează de la 1592 (cel mic), respectiv 1710 (cel mare).
-
O parte a incintei fortificate
-
Altarul baroc datând din 1725
-
Tavanul casetat
Imagini din exterior
[modificare | modificare sursă]Imagini din interior
[modificare | modificare sursă]Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Fișă de monument
- Monumente istorice din România Fișă și localizare de monument
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Institutul Național al Patrimoniului - Lista Monumentelor Istorice”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Repertoriul Arheologic Național, CIMEC
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Hermann Fabini. Universul cetăților bisericești din Transilvania. Sibiu: Editura Monumenta, 2009, 279 p.
- Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
- Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
- George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
- Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.
|