Biserica fortificată din Prejmer
| Biserica fortificată din Prejmer | |
 Biserica fortificată din Prejmer | |
| Poziționare | |
|---|---|
  Biserica fortificată din Prejmer | |
| Coordonate | 45°43′18″N 25°46′25″E / 45.72167°N 25.77361°E |
| Localitate | Prejmer, Brașov |
| Județ | Brașov |
| Țara | România |
| Adresa | Sat Prejmer str. Mare 2 |
| Edificare | |
| Bazilică romană modificată stil gotic | fortificată |
| Tip | defensivă |
| Data începerii construcției | secolul al XIII-lea |
| Materiale | Construcție de piatră și cărămidă |
| Clasificare | |
| LMI | BV-II-a-A-11745 |
Modifică date / text  | |
Biserica evanghelică fortificată din Prejmer, comuna Prejmer, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate, format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, două turnuri, două bastioane,iar turnul de poartă este un monument istoric.
Biserica[modificare | modificare sursă]
Pe la 1211 regele Andrei al II-lea al Ungariei pomenește într-un document adresat teutonilor numele râului Târlung, pe lângă care va crește localitatea Prejmer. Cavalerii teutoni care primesc drepturi asupra acestui teritoriu sunt cei care vor ridica până la un anumit nivel biserica din Tartlau (denumirea săsească a localității). Lăcașul de cult a fost construit în stilul gotic burgund introdus de cistercieni la Mănăstirea Cârța.
Ca și alte monumente din Transilvania, biserica fortificată de la Prejmer a suferit numeroase intervenții, dar în urma restaurării întreprinse de Direcția Monumentelor între 1960 și 1970 ea și-a căpătat forma inițială. În 1999 biserica a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Lăcașul, cu hramul Sfânta Cruce, a fost ridicat pe un plan central, în cruce greacă, modificat prin intervențiile din secolul al XVI-lea. Initial clădirea era compusă din patru brațe egale dispuse în jurul unui careu centrat de un turn octogonal. Fiecare braț era compus din câte două travee, una pătrată și alta poligonală, corul bisericii fiind flancat pe ambele laturi de câte două perechi de capele rectangulare. Înrudirea cu spiritul și formele utilizate pe șantierul bisericii mănăstirii cisterciene Cârța, iar pe de altă parte, cu cele prezente la Biserica Sf. Bartolomeu din Brașov, ambele ridicate după mijlocul secolului al XIII-lea, permite datarea bisericii din Prejmer în a doua treime a secolului al XIII-lea și încadrarea sa în aceeași ambianță stilistică.
În biserică se găsește cel mai vechi triptic din Transilvania, datat între 1450-1460.[1]
Fortificația[modificare | modificare sursă]
Fiindcă Prejmerul era prima localitate care primea loviturile turcilor veniți prin pasul Buzău, după ce regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea unor sisteme de apărare în Țara Bârsei, a început fortificarea bisericii prin ridicarea unei incinte înalte și puternice înconjurată de un șanț lat de apă. Cetatea, cladită în formă de cerc, avea ziduri groase de 3-4 metri și înalte de 12 metri, bastioane, porți de fier și poduri care se ridicau. Un drum de strajă folosea pentru aprovizionarea luptătorilor de la crenele. Pe lângă gurile de foc fixate în ziduri, în cetate se afla un dispozitiv de luptă neobișnuit: vestita „Orgă a morții”. Formată din mai multe arme așezate la un loc, care trăgeau toate deodată, ea producea dușmanului o mare panică și pierderi grele.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Galerie imagini[modificare | modificare sursă]
Biserica din Prejmer
Orga a morții”, dispozitiv de tragere
Interiorul cetatii
Interiorul bisericii, vedere spre altar
Orga bisericii din Prejmer
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
- Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
- Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
- George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
- Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.
Note[modificare | modificare sursă]
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
