Biserica fortificată din Hetiur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica evanghelică
RO MS Biserica Evanghelica Hetiur.jpg
Poziționare
Coordonate46°16′00″N 24°46′11″E / 46.2667°N 24.7697°E46°16′00″N 24°46′11″E / 46.2667°N 24.7697°E
Localitatesat aparținător Hetiur; municipiul Sighișoara
Țara România
Adresa1
Edificare
Data finalizăriibiserica sec. al XV-lea, transf. sec. al XVII-lea, sec. al XIX-lea, turn-clopotniță 1774-1775
Clasificare
Cod LMIMS-II-m-A-15699
Cod RAN114596.01
Turnul-clopotniţă cu drum de strajă
Interiorul bisericii-sală
Altarul baroc din 1789
Amvonul
Orga construită în 1850
Placă comemorativă
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica fortificată din Hetiur

Biserica evanghelică din Hetiur este un monument istoric aflat pe teritoriul satului aparținător Hetiur al municipiului Sighișoara.[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 114596.01.[2]

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Hetiur, mai demult Hetur, Hetura (în dialectul săsesc Marembrich, în germană Marienburg, Meremberg, în maghiară Hétúr) este un sat ce aparține municipiului Sighișoara din județul Mureș, Transilvania, România. Prima atestare documentară datează din anul 1301.

Biserica[modificare | modificare sursă]

Biserica gotică de mici dimensiuni, sprijinită de contraforturi, este situată pe colina ce mărginește drumul european, la intrarea în sat. A fost construită în secolul XV, inițial biserică catolică, cu hramul Sfânta Maria, de unde și denumirea localității de „Marienburg”. Turnul-clopotniță, prevăzut cu drum de strajă, a fost ridicat în anul 1744. Clopotul datează din secolul XVI și este inscripționat cu textul „Iesus O Rex Gloriae Veni Cum Pace”. Altarul baroc din anul 1789 a fost realizat de meșterul sighișorean Johann Folbert. Biserica se află într-o stare avansată de degradare (tavanul stă să se prăbușească, pereții sunt scorojiți, mobilierul este deteriorat, amvonul a fost spart), fiind afectată și de numeroase acte de vandalism; și altarul a fost pângărit prin sustragerea statuii Mântuitorului de pe cruce[3]. Orga, aflată deasupra altarului, a fost construită de Samuel Friedrich Binder în 1850[4]; este deteriorată, nefuncțională.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Hermann Fabini. Universul cetăților bisericești din Transilvania. Sibiu: Editura Monumenta, 2009, 279 p.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]