Biserica fortificată din Hălmeag

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica evanghelică maghiară din Hălmeag, foto: iulie 2019.
Corul are închidere poligonală şi este sprijinit de contraforturi puternice
Turnul-clopotniță
Portalul impunător al laturii de vest
Bustul lui Sisi, împărăteasa Austriei, lucrarea sculptorului Hargitai Nandor.
Tabloul altarului
Interiorul navei spre altar
Consolă cu motiv antropomorf

Biserica evanghelică fortificată din Hălmeag, comuna Șercaia, județul Brașov, a fost construită în secolul XII (1160-1190)[1] pe ruinele unei bazilici romanice de dimensiuni modeste, distrusă de mongoli. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, turn-clopotniță și fragmente ale zidului de incintă este monument istoric, cod LMI BV-II-a-A-11713[2].

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Hălmeag (în dialectul săsesc Halmajen, în germană Halmagen, în maghiară Halmágy) este un sat în comuna Șercaia din județul Brașov, Transilvania, România. Primul document care atestă existența satului Hălmeag îl constituie scrisoarea din anul 1211 a regelui Andrei al II-lea al Ungariei adresată Ordinului Cavalerilor Teutoni, conform căreia le este concesionată Țara Bârsei. În acest act, localitatea apare sub numele de „Castrum Almagen", ceea ce dovedește importanța sa militară și strategică.

Biserica[modificare | modificare sursă]

Biserica evanghelică-luterană fortificată din Hălmeag a fost construită în a doua jumătate a secolului al XII-lea, care ilustrează faza de trecere de la romanic la gotic, sub influența cisterciană. Portalul vestic este cel mai bine păstrat, iar în sculptura consolelor și a cheilor de boltă se întâlnesc elemente figurative. Este a doua ca vechime din Transilvania, după biserica fostei mănăstiri cisterciene din Cârța. Biserica, cu trei nave, a fost restaurată în anul 1979. Biserica a fost atestată în 1211 și există un document de donație către comunitatea din Hălmeag de la acea vreme. Până în 1542, biserica a fost romano-catolică, an în care Johannes Honterus a dat un edict de schimbare a religiei, de adoptare a Reformei.

Planul edificiului de cult este alcătuit din trei nave, una centrală și două laterale. Biserica are patru intrări: două in partea sudică, una pe latura nordică și alta pe cea vestică. Intrarea principală era cea din vest, accentuată de un portal impozant format din arce frânte executate din piatră. Tot pe fațada de vest a existat un turn care a fost demolat, probabil în urma unui incendiu.

Altarul este situat la răsărit; tabloul, înfățisându-l pe Iisus crucificat, a fost pictat în 1843. Prima orgă s-a construit în anul 1777, cea actuală datând din 1816, fiind opera unui meșter din Prejmer[3].

Un alt obiect de cult valoros este cristelnița, cioplită dintr-un singur trunchi, datată din secolul al XVI-lea. Băncile din navele laterale, fără spetează, întregesc și ele cadrul medieval.

Biserica este înconjurată de un cimitir cu alei, arbuști ornamentali, copaci și pomi fructiferi. Incinta de piatră a cimitirului are înălțimea de 4 m și datează din secolul al XVIII-lea.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
    • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
    • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica fortificată din Hălmeag