Sari la conținut

Județul Harghita

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Harghita
—  Județ  —
Diverse imagini din județul Harghita
Diverse imagini din județul Harghita
Stemă
Stemă
Map
Harghita (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 46°22′N 25°48′E ({{PAGENAME}}) / 46.36°N 25.8°E

Țară România
RegiuneCentru

SIRUTA190

ReședințăMiercurea Ciuc
Componențămunicipii
orașe
Comune

Guvernare
 - președinte al Consiliului Județean Harghita[*]Csaba Borboly  Modificați la Wikidata (UDMR, 2008)
 - PrefectSándor Petres

Suprafață
 - Total6.639 km²

Populație (2011)
 - Total304,969 locuitori
 - Densitate46 loc./km²

Fus orarUTC+2
Prefix telefonic66
Indicativ autovehiculeHR
Locul după populație32

Prezență online
http://www.judetulharghita.ro/
OpenStreetMap relation Modificați la Wikidata

Harta României cu județul Harghita indicat
Harta României cu județul Harghita indicat
Harta României cu județul Harghita indicat

Harghita (în maghiară Hargita) este un județ situat în estul Transilvaniei, în zona centrală a României. Reședința județului este municipiul Miercurea Ciuc. Conform datelor recensământului din 2011 populația județului este constituită din 82,89% etnici maghiari și 15,94% români, diferența fiind reprezentată de alte naționalități (circa 1,2%).

Județul a fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a Regiunii Mureș-Autonomă Maghiară (din raioanele Toplița, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc și Miercurea Ciuc). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din Județele (interbelice) Ciuc și Odorhei, respectiv din comitatele (antebelice) Ciuc și Odorhei (având reședințele la Miercurea Ciuc și la Odorheiu Secuiesc). Înainte de 1876 teritoriul județului de azi a făcut parte din Scaunul Secuiesc al Ciucului (cu scaunele filiale Giurgeu și Cașin) și din Scaunul Odorhei (cu scaunele filiale Brăduț și Cristuru Secuiesc).

Geografie[modificare | modificare sursă]

Încadrare[modificare | modificare sursă]

Județul Harghita (cu o suprafață totală de 6.610 kmp, reprezentând 2,8% din suprafața României) este situat în estul Transilvaniei și se învecinează cu județele Neamț și Bacău la est, la vest cu Mureș, la sud cu Brașov și Covasna, iar la nord cu județul Suceava.

Relief[modificare | modificare sursă]

Zona de munte[modificare | modificare sursă]

Sectorul vestic :

  • Munții Călimani situați în nordul defileului Mureșului cu altitudini mari, unele peste 2.000 m. (Vârful Pietrosu 2.102 m).
  • Munții Gurghiu dispuși între defileul Mureșului la nord, pasul Sicaș la sud, Depresiunea Giurgeului la est iar la vest dealurile Mureșului și Subcarpații Târnavelor.
  • Munții Harghitei formează un lanț lung de 70 km. și lat de circa 25 km. cu vârfurile Harghita Racu de 1.757 m, Harghita Ciceu de 1.759 m. și Harghita Mădăraș de 1.800 m. Ei se delimitează de pasul Sicaș și obârșia Târnavei Mari la nord, de linia localităților Feliceni, Văleni, Merești și Mărtiniș spre vest, iar spre sud de Depresiunea și Munții Baraolt pe linia localităților Herculian și Filia. În est limita trece pe la baza conului vulcanic Pietrosu și Depresiunea Ciucului.

Sectorul estic :

  • Munții Budacului se află în sud-estul Munților Bistriței între râurile Neagra Broștenilor, Borca și Bistricioara.
  • Munții Giurgeului se prezintă sub forma unei culmi prelungi între Munții Călimani la nord, depresiunile Borsec și Bilbor în est și nord-est, Munții Hășmaș în sud și depresiunea cu același nume la vest.
  • Munții Hășmaș dispuși între apele Bistricioarei și pârâul Lavardi.
  • Munții Ciucului situați la limita estică a Depresiunii Ciucului între obârșiile Oltului, Trotușului și Uzului.
  • Munții Perșani pătrund în județul Harghita prin culmile nordice situate pe valea pârâului Vârghiș.
Zona de deal[modificare | modificare sursă]
Zona depresionară[modificare | modificare sursă]
  • Depresiunea Giurgeului pe valea superioară a Mureșului cu o lungime de 40 km. și o lățime maximă de 25 km.
  • Depresiunea Ciucului este situată în partea centrală a Carpaților Orientali, drenată de cursul superior al Oltului și afluenții săi și se întinde pe o lungime de peste 50 km. și o lățime de 10 km.
  • Depresiunea Cașin se află în vestul Munților Ciuc, la limita cu Munții Bodoc și are o lungime de aproximativ 20 km.

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Râuri[modificare | modificare sursă]

Lacuri[modificare | modificare sursă]

  • Lacul Sfânta Ana format în craterul unui fost vulcan.
  • Lacul Roșu, lac de baraj natural format în urma prăbușirii unui vârf de munte ce a blocat cursul unui râu.

Climă[modificare | modificare sursă]

Clima prezintă diferențieri importante în funcție de înălțime, vale, depresiune, curenți, dar , în principal se remarcă două tipuri:

  • climă continental moderată în dealurile subcarpatice, unde verile sunt calde și bogate în precipitații, iar iernile friguroase și uneori viscole. Temperatura medie vara, luna iulie este de 18 grade iar a iernii, luna ianuarie este de -5,5 grade Celsius.
  • climă montană specifică zonelor înalte în care verile sunt scurte, răcoroase și bogate în precipitații, iar iernile geroase, viscolite și cu un strat de zăpadă gros și stabil o perioadă îndelungată. Media temperaturilor este de 10 grade vara și -8 grade Celsius iarna.

Depresiunea Ciuc și Gheorgheni se individualizează din punct de vedere climateric datorită faptului că aici se constată un topoclimat specific, caracterizat prin frecvențe mari și persistențe îndelungate ale inversiunilor termice nocturne și de iarnă. Urmare a acestor fenomene, depresiunile respective se situează printre regiunile cele mai reci din țară, atât în perioada verii cât și a iernii.

Floră și faună[modificare | modificare sursă]

Flora în zona dealurilor bogată în specii de foioase: fag, carpenul, gorunul; pe culmile montane pe areale întinse și compacte se dezvoltă molidul, socul roșu, paltinul, coacăzul, scorușul; în depresiuni vegetație specifică formată din plante mezohigrofile și higrofile precum salcia, răchita, arinul, trestia, rogozul, coada calului etc.

Fauna foarte bogată și variată aici trăind: căprioara, lupul, vulpea, mistrețul, veverița, iepurele, dihorul, râsul, jderul, ursul, cerbul carpatin, acvila de munte, pițigoiul, mierla etc.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Descoperirile arheologice ne arată că teritoriul județului Harghita a fost locuit încă din paleolitic, trecând apoi la neolitic zona aparținea arealului culturii liniare, culturii Boian și Precucuteni. În eneolitic pe teritoriul județului pătrund comunitățile culturilor Tisa, Bodrogkeresztúr și apoi culturile amforelor sferice, iar trecerea la epoca bronzului îi aparține culturii Ciomortan, suprapusă de cultura Wietenberg. La începutul perioadei târzii a epocii bronzului pe teritoriul județului Harghita pătrund purtătorii culturii Noua. Prima vârstă a fierului este epoca în care se produc mari sinteze culturale, din care se vor cristaliza elementele de bază ale civilizației dacice.

După cucerirea romană din anul 106 î.Hr. teritoriul județului a intrat parțial, doar ținuturile vestice, în componența provinciei romane Dacia, cunoscând o dezvoltare diferențiată, cele estice rămânând în afara acesteia. Viața economică intensă este atestată de numeroasele descoperii monetare și de tezaure de la Borsec, Valea Strâmbă, Tibod, Cristuru Secuiesc. La mijlocul secolului al III-lea administrația și armata romană părăsesc provincia, urmând o perioadă plină de perturbații etnodemografice.

În secolul al IV-lea pe teritoriul județului Harghita, ca și în tot estul Transilvaniei se extinde complexul cultural Sântana de Mureș-Cerneahov, goții stăpânind politic o perioadă acest teritoriu. În secolul al VII-lea, după stabilirea avarilor în Transilvania, prin pasurile Carpaților Orientali a început pătrunderea slavilor sub presiunea cărora teritoriul avar s-a restrâns în secolul al VIII-lea și s-a limitat la cursul mijlociu al Mureșului și cel inferior al Târnavelor. Cercetările arheologice arată ca viața majorității așezărilor în perioada târzie a migrațiilor nu se stinge în secolul al VIII-lea. ci continuă secolele următoare când în secolul al XIII-lea aici apar primele așezări secuiești.

1366-1427-perioada formării Scaunelor Secuiești

1562 secuimea se răzvrătește împotriva împotriva taxelor impuse de Ioan Sigismund Zápolya dar răscoala a fost înfrântă și secuimea a fost destrămată și înglobată în sistemul uniformizat al județelor.

1657 începe campania pentru cucerirea tronului Poloniei bazată pe trupele secuiești, iar ca represalii Poarta Otomană ordonă atac devastator împotriva secuilor în anul 1661.

1691 Transilvania ajunge sub dominația Imperiului Habsburgic, deciziile importante se iau la Viena.

1694 tătarii intră prin pasul Ghimeș, devastează tot și iau ostateci.

1710 odată cu stabilirea administrației habsburgice se reconstruiește Cetatea Mikó (Miercurea-Ciuc).

1750-1762: În cadrul Graniței Militare sunt înființate Primul Regiment Secuiesc de Infanterie și Al Doilea Regiment Secuiesc de Infanterie, ceea ce stârnește nemulțumirea secuilor.

1764: Masacrul de la Siculeni. Refuzul secuilor de a se înrola în regimentele de grăniceri, parte a sistemului militar austriac, a culminat cu revolte violente. Acestea au fost reprimate de generalul Adolf von Buccow. Potrivit datelor istorice, aproximativ 200 secui au fost uciși în cursul evenimentelor.

1784 iau ființă comitatele Ciuc și Odorhei.

1819 se construiește primul drum pavat Miercurea Ciuc-Odorheiul Secuiesc.

1849 Imperiul Habsburgic scade treptat în putere, urmează o perioadă de relativă dezvoltate, aceasta amplificându-se la sfârșitul secolului al XIX-lea. Odată cu apariția primelor căi ferate ce traversează zona, secuimea începe o dezvoltare mai considerabilă, cu perioade mai grele marcate de primul și al II-lea război mondial.

Pe raza județului apar primele orașe, Odorheiul Secuiesc atestat în 1301 (atestat ca târg în 1485 și ca oraș în 1558) Gheorgheni atestat în 1333 (declarat oraș în 1905), Cristuru-Secuiesc atestat în 1395 (atestat ca târg în 1503 și ca oraș în 1559, decazut la statutul de târg în secolul XVII, decăzut la statutul de comună în 1886, declarat din nou oraș în 1956), orașul Miercurea Ciuc atestat ca târg în 1427 și ca oraș în anul 1558, Toplița atestat în 1567 (declarat oraș în anul 1956)[2], Băile-Tușnad atestat în 1732 (declarat oraș 1968).

Demografie[modificare | modificare sursă]

Județul Harghita are o populație de 326.222 locuitori, din care peste 56% traiesc în mediul rural.

Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Harta etnică a Județului Harghita, bazată pe recensământul din 2011.




Componența etnică a județului Harghita .

     Români (12,6%)

     Maghiari (secui) (82,89%)

     Romi (4,51%)

În județul Harghita trăiesc 276.038 de etnici maghiari, adică 85,2% din totalul populației.

Harghita - evoluția demografică


Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia


Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici. Conform datelor recensământului din 2011 au fost înregistrați 200.663 de romano-catolici, 37.670 ortodocși, 36.760 reformați, 21.093 unitarieni ș.a.[3]

Transport[modificare | modificare sursă]

Rețeaua căilor rutiere[modificare | modificare sursă]

Rețeaua căilor ferate[modificare | modificare sursă]

Economie[modificare | modificare sursă]

Exploatarea și prelucrarea lemnului în industria fabricării mobilierului joacă un rol important în economia județului Harghita. Bogăția subsolurilor în hidrominerale, gaze mofetice și ape termale are de asemenea o importanță economică prin valorificarea acestora în stațiunile balneoclimaterice Băile Harghita și Băile Tușnad, iar rezervele de ape minerale de diferite tipuri hidrochimice sunt valorificate pe scară industrială sub forma apelor minerale îmbuteliate Borsec, Perla Harghitei, Tușnad, Bilbor. Un aport deosebit în economia județului aduce și industria de textile, confecții și tricotaje, industria alimentară prin prelucrarea și industrializarea cărnii și a laptelui, agricultura prin valorificarea culturilor și creșterea animalelor, comerțul, serviciile și turismul.

Valorificarea produselor specifice zonei, ceramica populară de la Corund și Dănești și intensificarea agroturismului au de asemenea rolul lor în economia acestui județ.

Turism[modificare | modificare sursă]

Harghita este al optulea județ de pe traseul turistic Via Transilvanica, care începe în Județul Mehedinți, străbate Munții Carpați și Podișul Transilvaniei, și se încheie la Mânăstirea Putna din Județul Suceava. Principalele atracții turistice sunt:

Politică[modificare | modificare sursă]

Județul Harghita este administrat de un consiliu județean format din 30 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de Csaba Borboly de la UDMR, iar componența politică a Consiliului este următoarea:[4]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Uniunea Democrată Maghiară din România19                   
Alianța Maghiară din Transilvania4                   
Partidul Social Democrat3                   
Partidul Național Liberal2                   
Partidul Oamenilor Liberi2                   

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Județul este format din 67 unități administrativ-teritoriale: 4 municipii, 5 orașe și 58 de comune. Lista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Harghita.

StemăNumeTip de localitatePopulațieImagine

Municipii și orașe

municipiu18.377
municipiu reședință de județ38.966
municipiu34.257
municipiu13.929
oraș2.585
oraș1.641
oraș6.115
oraș10.796
oraș6.898

Comune

comună2.705
comună2.465
comună2.638
comună1.915
comună2.679
comună4.839
comună4.328
comună1.520
comună6.135
comună2.115
comună2.709
comună2.026
comună3.907
comună5.483
comună1.036
comună2.292
comună3.297
comună3.682
comună2.498
comună5.536
comună2.010
comună3.439
comună5.328
comună3.242
comună4.473
comună3.424
comună1.339
comună2.644
comună3.491
comună2.199
comună2.838
comună1.293
comună3.033
comună1.805
comună6.502
comună1.831
comună1.607
comună6.165
comună1.995
comună2.644
comună2.726
comună1.832
comună5.114
comună2.526
comună6.110
comună2.322
comună3.482
comună2.063
comună1.253
comună3.804
comună2.563
comună3.279
comună2.147
comună1.193
comună1.929
comună1.580
comună5.643
comună3.776

Note

  1. ^ Recensământul populației și al locuințelor 2011, județul Harghita - Date provizorii Arhivat în , la Wayback Machine., harghita.insse.ro
  2. ^ „Czirják Károly-Istoria Orasului, Portal Toplita”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Institutul Național de Statistică: Rezultatele definitive ale recensământului populației din 2011”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020”. Autoritatea Electorală Permanentă. Arhivat din original (Json) la . Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Județul Harghita, Monografie, Zoltán Makfalvi, Ladislau Vifkori. Editura Sport Turism București 1979.
  • Județul Harghita, Ioan Pisota, Silvia Iancu, Dragoș Bugă. Editura Academiei R.S.R. București 1976.
  • Etnii și confesiuni religioase în Regiunea de Dezvoltare Centru a României. Observații geodemografice, I. Mărculeț, Cătălina Mărculeț, în Comunicări științifice, Vol. VI., Mediaș, 2007.
  • Repertoriul Arheologic al județului Harghita, Seria Monografii Arheologice II, Valeriu Cavruc. ISBN 973-99270-2-5.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Marc Aurel. Contribuții la istoria județului Harghita. Sfântu Gheorghe, Editura Eurocarpatica, 2000, 133 p. Volum de studii și articole alcătuit și îngrijit de Ana Dobreanu și Ioan Lăcătușu.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Harghita

Hărți[modificare | modificare sursă]

Etnografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]