Biserica fortificată din Cața

46°5′24″N 25°16′52″E (Biserica fortificată din Cața) / 46.09000°N 25.28111°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Biserica fortificată din Cața
Biserica fortificată din Cața Macheta ansamblului fortificaţiei şi a bisericii Planul fortificaţiei din Caţa[1]
Biserica fortificată din Cața
Macheta ansamblului fortificaţiei şi a bisericii
Planul fortificaţiei din Caţa[1]
Poziționare
Biserica fortificată din Cața se află în Județul Brașov
Biserica fortificată din Cața
Biserica fortificată din Cața
Coordonate46°5′24″N 25°16′52″E ({{PAGENAME}}) / 46.09000°N 25.28111°E
LocalitateCața, Brașov
ComunăCața
ȚaraRomânia
AdresaSat Cața, str. Principală nr.37
Edificare
Bazilică romană modificată stil goticfortificată
Tipdefensivă
Data începerii construcțieisecolul al XIII-lea
MaterialeConstrucție de piatră și cărămidă
Clasificare
LMIBV-II-a-A-11628
Altarul bisericii evanghelice din Cața
Cheie de boltă
Amvonul
Orga bisericii evanghelice din Cața construită în anul 1931[2]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica fortificată din Cața

Biserica evanghelică fortificată din Cața, comuna Cața, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, incinta fortificată și patru turnuri este monument istoric, cod LMI BV-II-a-A-11628.

Descriere[modificare | modificare sursă]

La răscrucea din centrul satului Cața se găsește biserica fortificată evanghelică a comunității săsești din localitate. Biserica poartă hramul Sfântului Nicolae, ea fiind construită ca bazilică în stil romanic în secolul al XIII-lea. Ansamblul fortificat are prevăzute două incinte poligonale fortificate la o distanță de două secole. Cea interioară a fost datată în secolul al XV-lea și cealaltă în secolul al XVII-lea. La sfârșitul secolului al XV-lea, biserica a fost reconstruită cu structuri fortificate de apărare. Turnul vestic s-a prăbușit în anul 1894, el nefiind reconstruit. Altarul a fost datat în 1894, mobila în secolul al XIX-lea, orga în 1803 și amvonul în 1864.[3]

Astăzi este conservat un turn pentagonal care are patru etaje. Pe acest turn care străjuiește intrarea, este inscripționat un text din secolul al XVII-lea: "O felices vos qui in pace de beilo ei in beilo de pace congitas" (Fericiți voi care vă gândiți în timp de pace la război și în timp de război la pace). Mai există de asemenea în ziua de astăzi și un Turn al Slăninei. Biserica fortificată a avut două ziduri de apărare întărite cu turnuri. Astăzi mai există, în total, trei turnuri în interiorul zidului precum și un turn cu amprentă pentagonală aflat în exteriorul incintei.[3]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Juliana Fabrițius Dancu - Sachsische Kirchenburgen in Siebenburgen, Zeitschrift Transilvania, Sibiu, 1983.
  2. ^ Orgeldatei der Evangelischen Kirche A.B. in Rumänien : Katzendorf / Caţa / Kaca, Kronstadt / Braşov - Söhne WEGENSTEIN, orgeldatei.evang.ro 
  3. ^ a b „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]