Biserica fortificată din Pelișor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica fortificată din Pelișor
Biserica fortificată din Pelișor Planul fortificației din Pelișor
Biserica fortificată din Pelișor
Planul fortificației din Pelișor
Poziționare
Biserica fortificată din Pelișor se află în Județul Sibiu
Biserica fortificată din Pelișor
Biserica fortificată din Pelișor
Coordonate46°2′46″N 24°30′54″E46°2′46″N 24°30′54″E
LocalitatePelișor, Sibiu
JudețBârghiș
ȚaraRomânia
Adresasat Pelișor nr.263
Edificare
Biserică gotică cu adăugiri barocefortificată
Tipdefensivă
Data începerii construcțieisecolul al XV-lea
Clasificare
LMISB-II-a-B-12501

Biserica evanghelică fortificată din Pelișor din comuna Bârghiș, județul Sibiu, a fost construită în secolul al XIII-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI SB-II-a-B-12501, cu următoarele obiective:

  • codLMI|SB-II-m-B-12501.01 - Biserica evanghelică fortificată, secolul al XV-lea - al XVIII-lea;
  • codLMI|SB-II-m-B-12501.02 - Incintă fortificată, cu turnuri, turn de poartă, zwinger, secolul al XV-lea - al XVII-lea.

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Pelișor, mai demult Măgărei, Măgărău, Măgria (în dialectul săsesc Muegeroi, Mogerâ, în germană Magarey, Magaren, Magerau, în maghiară Magaré), este un sat în partea de est a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține de comuna Bârghiș. Prima atestare documentară a așezării este în anul 1357, an în care satul aparținea de posesiunile greavilor din Alțâna. Începând cu sfârșitul secolului al XIV-lea, localitatea a aparținut până în 1876 de Scaunul Nocrich.

De-a lungul istoriei sale, Pelișorul a avut o mulțime de dispute cu Biertanul, o localitate mult mai mare cu o populație numeroasă. Astfel, până în secolul al XIX-lea, Biertanul și-a revendicat dreptul asupra diferitelor parcele de pământ. Universitatea Săsească a interzis în anul 1676 locuitorilor din Pelișor să părăsească satul fără ca aceștia să renunțe la întreaga proprietate a lor. Cu toate acestea, în anul 1696 localitatea avea deja 15 gospodării părăsite. La sfârșitul secolului al XVIII-lea a avut loc un incendiu devastator care a distrus o parte a satului, casele fiind construite preponderent din lemn.[1]

Biserica[modificare | modificare sursă]

Biserica a fost construită în secolul al XV-lea ca o biserică hală fără turn. Corul este boltit si prezintă nervuri din piatră încrucișate care sunt sprijinite în console. Intrarea în biserică se face prin intermediul a două portaluri, unul sudic și unul vestic, portaluri ornamentate în stil gotic. O dată cu modificările structurale din secolul al XVIII-lea se înlocuiește bolta corului cu una simplistă din cărămidă. Tot acum turnul de poartă al fortificației capătă destinația de clopotniță, el este cel mai înalt dintre toate și are cinci nivele.[2] Acest turn a fost ridicat cel mai probabil în primul deceniu al secolului al XVI-lea și el adăpostește un clopot, cel mic, datat în anul 1512.[3][4][5] Orga bisericii este în stil baroc și a fost amplasată pe tribuna vestică a edificiului religios. Ea a fost datată în anul 1796 și a fost mutată în anul 1998 la biserica evanghelică din București.[6]

Fortificația[modificare | modificare sursă]

Fortificația a fost ridicată la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea. Aceasta afișează o incintă poligonală, simplă, care avea la colțuri patru turnuri și o mulțime de contraforturi de susținere a zidurilor. Turnul de poartă ce se află în partea de sud - est avea prevăzută o poartă masivă și o hersă, primul nivel al turnului având destinația de locuință. Pe partea estică se poate vedea un turn mic care avea rolul de apărare al accesului pietonal spre biserică. În partea sud - vestică și nord- vestică zidurile erau flancate de două turnuri masive. Pe partea cea mai expusă spre panta dealului, în direcția vestică, s-a ridicat în secolul al XVII-lea un zid ce avea un rând de guri de smoală și două rânduri de guri de tragere. În fața acestui zid prin care fortificația a fost practic dublată, s-a săpat un șanț de apărare.[3][4] Zidurile celei de a doua curtine au o înățime de circa 10 metri și prezintă drum de strajă și intercalat ambrazuri și mușarabii.[6]

Turnul nord - vestic avea inițial acoperișul în pupitru, astăzi acesta este complet distrus. Cel mai mic dintre turnuri este cel estic, cel apropiat de axa bisericii. [2]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Hermann Fabini, Universul cetăților bisericești din Transilvania, Editura Monumenta, Sibiu, 2009, ISBN 978-973-7969-11-8
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatică, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pelişor / Magarei | Bisericile Fortificate din Transilvania
  2. ^ a b Pelişor (jud. Sibiu)
  3. ^ a b Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, p. 435-436
  4. ^ a b Virgil VĂTĂȘIANU, Istoria artei feudale în Tarile Române, vol. I, București, 1959, p. 88-89
  5. ^ Repertoriu Sibiu 2003
  6. ^ a b http://www.biserici-fortificate.com/locations/pelisor___magarei/322/