Biserica fortificată din Băgaciu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica fortificată din Băgaciu
Biserica fortificată din Băgaciu
Biserica fortificată din Băgaciu
Poziționare
Biserica fortificată din Băgaciu se află în România
Biserica fortificată din Băgaciu
Biserica fortificată din Băgaciu
Coordonate46°16′14″N 24°22′20″E46°16′14″N 24°22′20″E
LocalitateBăgaciu, Mureș
JudețBăgaciu
ȚaraRomânia
AdresaSat Băgaciu, str. Principală nr. 88
Edificare
Bazilică romanică modificată stil gotic maturfortificată
Tipdefensivă
Data începerii construcțieisecolul al XV-lea
Clasificare
LMIMS-II-a-A-15601

Biserica evanghelică fortificată din Băgaciu, județul Mureș, a fost construită în secolul al XV-lea și figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI MS-II-a-A-15601.

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Satul Băgaciu este atestat documentar în anul 1351, cu numele Bogeschdorf. Înăuntrul bisericii din Băgaciu se află câteva minunate strane sculptate, împodobite cu intarsii din secolul al XVI-lea, poate cele mai frumoase dintre toate câte s-au păstrat în bisericile de sat săsești.

Biserica[modificare | modificare sursă]

Machetă pentru biserica fortificată din Băgaciu

Biserica evanghelică din satul Băgaciu, pe numele lui german Bogeschdorf, a fost construită cu piatră adusă cu carul din munții Cibin. Ea a fost prima oară atestată într-un document din 1389, dar actuala biserică sală în stilul goticului matur, cea pentru care a fost cărată piatra de la o asemenea distanță, a fost construită câteva decenii mai târziu, la începutul secolului al XV-lea, înainte de anul 1421. Biserica păstrează un valoros altar poliptic cu sculpturi (1518), strane executate de Johannes Reychmuth (1533) cu intarsii[1] din secolul al XVI-lea, precum și fragmente de picturi murale (secolul al XV-lea - XVI-lea). În strană există în acest sens o inscripție situată în partea sudică a corului: "Hoc opus perfectum per me Johannem Reichmut mesatore schegeswariensem ad laudem et honore Marie Virginis, A. 1533."[2] Sculpturile existente înfățișează animale fantastice așa cum este o bufniță a cărei inscripție transmite următorul mesaj privitorilor: "Ich pin eyn fogel und heys dy ayl und ver mych hasset den schent die payl."[3] Altarul poliptic[4] este cea mai valoroasă piesă din biserică, el este împodobit cu o pictură ale cărei influențe vin din Renania sau are caracteristici flamande.

Sala bisericii este lungă și îngustă și a fost prevăzută cu un tavan plat. Pe peretele nordic al corului se face intrarea în sacristie, corul fiind boltit cu nervuri datate în prima perioadă de existență a edificiului. Consolele sculptate ale corului cu măști, viță de vie și figuri fantastice sunt susținute de un șir de colonete alipite pereților corului. Odinioară biserica a fost pictată, însă în urma schimbărilor impuse de Reformă, astăzi nu se mai păstrează decât doar două fragmente de frescă poziționate pe peretele nordic al sălii. Acestea reprezintă un grup de închinători în costume specifice veacului al XV-lea, având ca vecin pe peretele nordic al corului un chip de sfântă. Deasupra lor la circa 3 metri se află inscripționat numele Johannes Plebanus, nume care ar putea fi al autorul picturilor.

Forma bisericii este departe de structura originală din cauza lucrărilor de fortificare care s-au executat de-a lungul vremilor. Exemplu în acest sens sunt pereții navei și ai corului care au fost înălțați, deasupra lor fiind ridicate etaje de apărare prevăzute cu mașiculi. Întreaga structură este sprijită pe contraforți de rezistență, înăuntrul sălii, în colțul sud-vestic și în cel nord-estic fiind săpate două fântâni foarte necesare pe timp de asediu.

Planul fortificaţiei din Băgaciu[5]

Clopotnița are o datare mai târzie ca biserica, ea fiind construită simultan cu cele două portaluri gotice din calcar și gresie care străjuiesc intrările în edificiul religios din partea de vest și sud. Portalurile sunt bogat decorate cu struguri și viță de vie, caracteristică întâlnită și la portalurile bisericilor din Ațel, Boz și Curciu. Strugurii și vița de vie sunt simboluri care autentifică faptul că regiunea Băgaciu a fost una din cele mai vestite podgorii de pe Valea Târnavelor. Turnul clopotniței este unul uriaș, el având șapte niveluri fapt ce denotă că inițial el juca un rol exclusiv defensiv. Acesta a fost renovat de către Hermann Fabini în anul 1973. La nivelul al patrulea și al cincilea există metereze, al șaselea găzduiește clopotele iar ultimul este acoperit cu lemn și conține orologiul. La nivelul al patrulea există o ușa care face legătura cu podul bisericii.[6]

Fortificația[modificare | modificare sursă]

Fortificația ovală din jurul bisericii avea ziduri de apărare înalte de 8 metri, cu drumuri de strajă din lemn, astăzi dispărute, și a fost dublată în nord și în est de o curtină suplimentară. În partea de sud-est a ansamblului fortificat se regăsește turnul-poartă construit cu patru niveluri. El avea prevăzută o hersă ale cărei urme se pot vedea și astăzi pe contraforții laterali ai turnului. Clădirea școlii datând de pe la 1800, se află înglobată în zidul fortificației.[7][6]

Ansamblul bisericii evanghelice fortificate, sat Băgaciu, județul Mureș, foto: februarie 2013.
Portalul de pe latura sudică
Turnul de poartă, parte a incintei fortificate

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Incrustarea în lemn de fragmente de fildeș, sidef, os sau de plăcuțe din lemn de diverse esențe cu scopul de a realiza ornamentații.
  2. ^ Această lucrare a fost desăvârșită de mine, Johann Reichmut, tâmplar sighișorean, spre lauda și cinstirea Fecioarei Maria
  3. ^ Sunt o pasăre și mă numesc bufniță, cine mă urăște, pe acela să-l taie barda.
  4. ^ Altarul poliptic este unul de tip gotic sculptat și pictat. El are o parte centrală de obicei pictată sau are figurine sculptate, ea putând fi flancată de două sau mai multe aripi mobile. Altarul este sprijinit pe o predelă și deasupra lui poate avea un coronament. Aripile mobile pot fi inchise, în zilele lucrătoare, peste scrin.
  5. ^ Juliana Fabrițius Dancu - Sachsische Kirchenburgen in Siebenburgen, Zeitschrift Transilvania, Sibiu, 1983.
  6. ^ a b Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung
  7. ^ Bagaciu :: Biserica Fortificata

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
    • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
    • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.