Biserica reformată din Șintereag

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica reformată
RO BN Sintereag 7.jpg
Poziționare
Coordonate47°10′47″N 24°17′16″E / 47.179854°N 24.287832°E47°10′47″N 24°17′16″E / 47.179854°N 24.287832°E
Localitatesat Șintereag; comuna Șintereag
ComunăȘintereag
Țara România
Adresa42
Edificare
Data finalizăriisec. XIV, XV, XVII
Clasificare
Cod LMIBN-II-m-A-01714
Biserica reformată din Șintereag, comuna Șintereag, județul Bistrița-Năsăud, foto: iulie 2009.
Interiorul bisericii-sală
Amvonul de piatră, adosat laturii nordice a arcului triumfal, ce poartă o coroană din lemn traforat, pictată cu ornamente florale

Biserica reformată din Șintereag este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Șintereag; comuna Șintereag.[1]

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Șintereag (în dialectul săsesc Simkroang, în germană Simkragen, Siebenkragen, în maghiară Somkerék) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Prima atestare documentară datează din anul 1325 sub numele de Somkerek.

Biserica[modificare | modificare sursă]

Planul clădirii se compune dintr-o navă alungită, un cor încheiat poligonal și un turn de plan pătrat, amplasat la colțul sud-vestic al navei. Acoperișul bisericii cu console de lemn la nivelul streașinii și învelitoare de șindrilă, este în două ape, cu pante abrupte.

Interiorul bisericii este dotat cu mobilier unitar de lemn pictat. Cele cinci tăblii din zona centrală a parapetului galeriei sunt decorate în stilul familiei de pictori Umling, reprezentând compoziții vegetale cu rodie, ghindă, lalea și alte flori. Parapetul de la strane și primele bănci are tăblii în formă dreptunghiulară, cu colțuri teșite sau dreptunghiuri prelungite cu triunghiuri, care sunt decorate cu motive ornamentale libere, de vrejuri și flori. Dulapul orgii este lucrarea lui Lőrintz Umling tatăl, are suprafața pictată în imitație de marmură, iar la partea superioară se încheie cu un cap înaripat de înger.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Entz Géza, Erdély építészete a 14–16. században, Kolozsvár, 1996, pp. 55–56, 443–444
  • Kádár József, Szolnok–Dobokavármegye monográphiája, VI, Deés, 1901, pp. 93–115
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini: Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen. Band I. Heidelberg, 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]