Biserica fortificată din Boian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica fortificată din Boian
Biserica fortificată din Boian Planul fortificației de la Boian[1]
Biserica fortificată din Boian
Planul fortificației de la Boian[1]
Poziționare
Biserica fortificată din Boian se află în Județul Sibiu
Biserica fortificată din Boian
Biserica fortificată din Boian
Coordonate46°12′05″N 24°13′43″E46°12′05″N 24°13′43″E
LocalitateBoian
JudețBazna
ȚaraRomânia
Adresasat Boian, nr.69
Edificare
Biserică-sală în stil goticfortificată
Tipdefensivă
Data începerii construcțieiînceputul secolului al XV-lea
Clasificare
LMISB-II-a-A-12333
Biserica evanghelică fortificată din Boian, județul Sibiu, foto: februarie 2013.
Altarul, făcut de meșterul Michael Zillmann și pictat de medieșanul Stephan Adolf Valepagi
Tabernacol
Stema Moldovei, capul de bour cu astrele între coarne, sculptat pe turnul-clopotniță
Urme de pictură murală pe peretele de nord al corului

Biserica evanghelică fortificată din Boian, județul Sibiu, a fost construită în secolul XV. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI SB-II-a-A-12333, cu următoarele obiective:

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Boian (mai demult Boianu de Jos, Bazna de Jos) se numea în limba germană, la data atestării sale Bonnesdrof, în ungurește Alsobajom și în latină Villa Boneti. Este un sat în partea de nord-vest a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține de comuna Bazna.

Biserica[modificare | modificare sursă]

În anul 1335, parohia Boian aparținea de "Archidiaconatus Cocllorum" ("Kokel" este denumirea germană a râului Târnava). Prima atestare documentară a parohiei Boian datează din anul 1309 în actul "Teodorich de villa Boneti". Satul era o localitate de iobagi în comitatul Cetatea de Baltă. La sfârșitul secolului al XV-lea, regele Matei Corvin a dat feuda Cetatea de Baltă voievodului Ștefan cel Mare. În jurul anului 1400 se construiește prima biserică. O a doua etapă de construcții are loc la începutul secolului al XVI-lea, când este realizată biserica sală cu cor cu închidere dreptunghiulară; zidurile au contraforturi, corul înalt are o boltă pe nervuri în formă de stea. Corul este supraînălțat, formând un fel de turn. Pe contraforturile trase în sus și pe console se sprijină arce segment de cerc care susțin nivelul fortificat. Guri de tragere și orificii tip mașiculiu formează elemente de fortificație. Portalurile gotice târzii ale sălii au arce în acoladă cu profilatura care se întrepătrunde. Biserica este dominată de acoperișul țuguiat al corului cu un turnuleț de strajă. O incintă fortificată, bine păstrată, de 6 m înălțime, cu un contur poligonal și contraforturi exterioare, înconjoară biserica. În N se află un turn cu drum de strajă din lemn și acoperiș piramidal, care este amplasat în fața zidului. Pe acest turn și pe biserică se poate observa stema Moldovei, un cap de bour cu stea, lună și soare. Un tubernacol în formă de căsuță și fragmente de pictură murală de la începutul secolului al XVI-lea se află pe peretele de N al corului. Altarul tipic cu panouri în relief plat de la sfârșitul secolului al XIV-lea se păstrează la Muzeul Brukenthal. Astăzi, în cor se află un altar baroc din 1772, realizat de Stephan Adolf Valepagi din Mediaș. Stranele, amvonul și baldachinul amvoului sunt, de asemenea, de factură baroc[2]. În turnul clopotniță sunt trei clopote. Clopotul cel mare datează din anul 1477 și este inscripționat astfel: "O REX GLORIAE VENI CUM PACEM"; clopotul cel mic, din 1644, poartă inscripția: "VERBUM DOMINI MANET IN ETERNUM". În perioada 1968-1969, prin Servicul tehnic al Consistorului Superior, sunt realizate lucrări de restaurare la biserică și cetate. Este reconstruit acoperișul corului.

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]


Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Universul cetăților bisericești din Transilvania, Editura Monumenta, Sibiu, 2009, ISBN 978-973-7969-11-8
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Pinter Zeno Karl, Rotonda de la Orăștie, în vol. In memoriam Radu Popa. Temeiuri ale civilizației românești în context european. Cluj-Napoca, 2003.
  • Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hermann Fabini - Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Band 1 (3. überarbeitete Ausgabe). Heidelberg, 2002.
  2. ^ Hermann Fabini, Universul cetăților bisericești din Transilvania