Județul Sălaj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Județul Sălaj
Szilágy megye
—  Județ  —
Stemă
Stemă
Coordonate:Coordonate: 47°12′N 23°03′E / 47.2°N 23.05°E / 47.2; 23.0547°12′N 23°03′E / 47.2°N 23.05°E / 47.2; 23.05

Țară  România
Regiune Nord-Vest

Reședință Zalău
Componență municipii
orașe
Comune

Guvernare
 - Președintele Consiliului Județean Tiberiu Marc (USL)
 - Prefect Ionel Ciunt

Suprafață
 - Total 3.864 km²

Populație (2011)
 - Total 217,895 locuitori
 - Densitate 56,4 loc./km²
 - Locul după populație 40

Prefix telefonic 60
Indicativ autovehicule SJ

Site web: http://www.cjsj.ro/

Harta României cu județul Județul SălajSzilágy megye indicat
Harta României cu județul Județul Sălaj
Szilágy megye indicat

Sălaj (în maghiară Szilágy megye, în slovacă Siladská župa sau Šalajská župa) este un județ în regiunile Crișana și Transilvania (respectiv Partium), subregiunile Țara Silvaniei și Țara Călatei, în nord-vestul României. A fost înființat în anul 1968 prin reorganizarea teritorială a fostelor regiuni Maramureș, Crișana și Cluj (din raioanele Cehu Silvaniei, Șimleu Silvaniei și Zalău). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din Județul Sălaj (interbelic), respectiv din Comitatul Sălaj (antebelic). Reședința și centrul cultural, educațional și economic a județului este municipiul Zalău.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Județul Sălaj este așezat în partea de Nord-Vest a României și se suprapune pe cea mai mare parte a zonei de legătură dintre Carpații Orientali și Munții Apuseni, cunoscută sub denumirea de Platforma Someșană.

Județul este traversat de Calea ferată Carei–Zalău, Calea ferată Dej–Jibou–Zalău, Calea ferată Jibou–Baia Mare, Drumul european E81 și Autostrada Transilvania.

Suprafață[modificare | modificare sursă]

Județul se întinde pe 3864,4 km2, ceea ce reprezintă 1,6% din suprafața țării.

Vecini[modificare | modificare sursă]

Județul Sălaj se învecinează la nord cu Satu Mare și Maramureș, la vest și sud-vest cu Bihor iar spre sud, sud-est și est cu județul Cluj.

Relief[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere geografic, județul Sălaj este o zonă de dealuri și depresiuni situate pe cursul văilor Almașului, Agrijului, Someșului, Crasnei si Barcăului. Zona montană este reprezentată în partea de Sud-Vest prin două ramificații nordice ale munților Apuseni: culmile Meseșului cu Vârful Măgura Priei (996 m.) și Plopișului cu Vârful Măgura Mare (918 m). Depresiunile au o largă răspândire pe teritoriul județului și reprezintă importante zone agricole de concentrare a așezărilor.

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Principala caracteristică a rețelei hidrografice a Sălajului este relativa uniformitate a repartiției râurilor pe întregul teritoriu, cu o foarte slabă prezență a rețelei lacustre naturale, dar cu apariția din ce în ce mai des a lacurilor artificiale. Râurile Someș, Crasna, Barcău, Almaș, Agrij si Sălaj reprezintă principalele ape curgătoare din județ. De asemenea, pe raza județului se află și Lacul de acumulare Vârșolț de pe cursul râului Crasna.

Clima[modificare | modificare sursă]

După expoziția lui, județul Sălaj se află sub directa influență a maselor de aer din vest, încadrându-se în sectorul cu climă continentală moderată. Circulația maselor de aer de înălțime, precum și relieful, prin aspectul și altitudinea lui, creează diferențieri climatice, pe de o parte între vestul și estul județului, iar pe de altă parte, între principalele unitați geo-morfologice. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 8C0 si 9C0 în cea mai mare parte a județului, excepție facând culmile mai înalte ale muntilor Meseș și Plopiș, precum și zona dealurilor înalte Simișna – Gîrbou, unde temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 6C0 si 8C0. Precipitațiile atmosferice medii anuale prezintă valori cuprinse intre 600 mm si 800 mm, valori mai mari inregistrându-se in muntii Meseș și Plopiș, iar mai mici in Depresiunea Almaș – Agrij și pe valea Someșului.

Flora și fauna[modificare | modificare sursă]

Flora bogată în: păduri de foioase (făgete și gorunete unde predomină fagul, carpenul, gorunul, stejarul, cerul, teiul, frasinul, paltinul de munte, ulmul), plantații de conifere (pinul), specii de arbuști (tulichina, socul roșu și negru, vonicerul, alunul, cornul, sângerul, clocotișul, lemnul câinesc), specii de ierburi (vinarița, trepădătoarea, colțișor, silnic, urzica galbenă, sânișoara, leurda, slăbănogul) și multe specii din flora de primăvară (păștița, floarea paștelui, găinușe, brebenei, vioreaua).

Fauna este diversificată în specii de: mamifere (lupul, mistrețul, vulpea, căprioara, iepurele, veverița, viezurele), păsări (mierla, gaița, pițigoiul, privighetoarea, grangurele, ciocănitoarea, fazanul) și reptile (șopârla de câmp, șarpele orb, gușterul, broasca). Fauna apelor este reprezentată de diferite specii de pești (păstrăvul, lipanul, mreana, cleanul, scobarul) și păsări de apă (rațe, lișițe)

Istorie[modificare | modificare sursă]

Poarta Praetoria din orașul roman Porolissum

Istoria prezenței umane pe teritoriul județului se pierde în negura vremurilor. Cel mai vechi tezaur de aur masiv din România a fost descoperit in județul Sălaj, la Moigrad. Cântărește 780 grame, datează din perioada Neoliticului și întruchipează idoli antropomorfi, simboluri ale fertilității. Vestigiile dacice sunt răspândinte în aproape întregul județ. Tot în județ au fost descoperite 14 tezaure de monede și podoabe dacice din argint, iar prin Sălaj trecea vechea arteră comercială cunoscuta sub numele de "Drumul sării", pe care sarea pleca din interiorul Transilvaniei spre Europa Centrală. O importantă așezare dacică este cea de la Moigrad (Porolissum), situată pe Măgura Moigradului, așezare pomenită de Ptolemeu în lucrarea sa "Geografia".

După cucerirea romană și organizarea provinciei Dacia, strategii militari romani au trasat pe muntele Meseș frontiera nord-estică a Imperiului Roman. Acest "limes" delimita teritoriile provinciei Dacia de zona rămasă neocupată, cea a dacilor liberi. Demne de remarcat sunt castrele romane de la Buciumi, Romita (Certinae), Tihău, Sutoru (Optatiana) și de la Românași (Largina).

Cronicile bizantine și cronica Gesta Hungarorum a lui Anonymus fac primele mențiuni despre românii din aceste locuri, despre formele lor de organizare (voievodatele lui Gelu și Menumorut), precum și despre prima atestare documentara a localității Zalău (Ziloc).

În epoca medievală, prin Sălaj treceau unele dintre cele mai importante drumuri comerciale care legau centrul Transilvaniei de vestul Europei: drumul sării și al negustorilor. Aici s-au ridicat primele fortificații medievale pentru apărarea Transilvaniei.

În lupta pentru independență și unitate națională, purtată de români în epoca modernă, Sălajul a avut reprezentanți de frunte din rândul carora se remarcă personalități ca Simion Bărnuțiu, Alexandru Papiu Ilarian, Gheorghe Pop de Băsești, Iuliu Maniu și mulți alții.



Circle frame.svg

Componența etnică a județului Sălaj

     Români (69.05%)

     Maghiari (23.35%)

     Romi (6.98%)

     Slovaci (0.54%)

  • Români - 148,396
  • Maghiari - 50,177
  • Romi - 15,004
  • Slovaci - 1,229

Populația[modificare | modificare sursă]

Harta etnică a Județului Sălaj.

La recensamantul din 2011 judetul Salaj avea o populatie de 224,384 Locuitori .


Economia[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul anului 2003, în județul Sălaj, erau înmatriculați la Oficiul Registrului Comerțului un număr de 8.441 agenți economici.

Principalele domenii în care își desfășoară activitatea agenții economici sunt: agricultura (26), creșterea animalelor (185), silvicultura (8), pescuit (4), industrie (1345), construcții (459), comerț (4.377), transporturi (667), servicii (1.032) și altele (338).

Din cei 8.441 agenți economici înregistrați, un număr de 5.438 sunt societăți comerciale, gruparea acestora după tipul de capital prezentându-se astfel: 20 – integral de stat; 5.048 – integral privat autohton; 33 – mixt (capital de stat și privat autohton); 136 – integral străin; 203 – mixt (capital autohton și străin).

Capitalul străin investit în județ, la sfârșitul anului 2003, era de 41,95 mil. USD, sumele cele mai mari provenind din: Gibraltar – 26,68 mil. USD; Germania – 3,39 mil. USD; Italia – 3,17 mil. USD; Olanda – 2,94 mil. USD; Canada – 1,90 mil. USD.

Referitor la accesarea fondurilor UE de către agenții economici din Sălaj, se poate remarca faptul că în ultimii ani au fost atrase în județ, pe programul PHARE, contribuții nerambursabile de aproape 1 mil. euro, pe lângă aceasta putându-se menționa construirea unui parc industrial în orașul Jibou, unde contribuția nerambursabilă a UE se ridica la aproape 1,2 mil. euro.

În perioada 1 ianuarie – 31 octombrie 2003 indicele productivității muncii din industrie a crescut cu 5,4%, iar cifra de afaceri cu 3,3%, față de aceeași perioadă din anul precedent.

Lacul Vârșolț reprezintă sursa de alimentare cu apă potabilă pentru Zalău, Șimleu Silvaniei, Crișeni, Hereclean, Panic, Badon, Guruslău, Borla, Câmpia, Bocșa și Sălăjeni.[1]

Industria[modificare | modificare sursă]

Județul Sălaj are un potențial de dezvoltare considerabil exprimat atât în resurse naturale cât și umane.

Resursele naturale de materii prime, localizate în următoarele zone:

Principalele ramuri ale industriei în care își desfășoară activitatea sunt:

  • extractivă (15);
  • produse primare și energetică (112);
  • metalurgică și construcții metalice (91);
  • construcții de mașini;
  • utilaje și echipamente (50);
  • industrie ușoară (139);
  • lemnului, celulozei și hârtiei (113);
  • mobilei (75);
  • alimentară, băuturi și tutun (284).

Politica[modificare | modificare sursă]

Harta politica Sălaj

Consiliul Județean (2012-2016)[modificare | modificare sursă]

În urma alegerilor locale din 2012 componența Consiliului Județean Sălaj (30 de consilieri) a arătat astfel:

Președinte: Tiberiu Marc (USL)

Consiliul Județean:

    Partid Consilieri Componența Consiliului
46,7% Uniunea Social-Liberală 14                            
23,3% Uniunea Democrată a Maghiarilor din România 7                            
20% Partidul Democrat Liberal 6                            
10% Partidul Poporului – Dan Diaconescu 3                            

Dintre primarii aleși 31 erau din partea Uniunii Social-Liberale (dintre care 18 sub sigla USL, 10 sub sigla PSD și 3 sub sigla PNL), 18 din partea Uniunii Democrate Maghiare din România, 12 din partea Partidului Democrat Liberal, 2 din partea Partidului Poporului – Dan Diaconescu și 2 independenți.[2]

Componența actuală[modificare | modificare sursă]

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Clădirea primăriei în municipiul Zalău

Județul Sălaj are în componență un municipiu, trei orașe și 57 de comune.

Municipii[modificare | modificare sursă]

  • Zalău, municipiu și reședință de județ

Orașe[modificare | modificare sursă]

Şimleu Silvaniei (vedere cu bisericile ortodoxe și reformate)

Șimleul Silvaniei este situat la 28 de km de Zalău, la poalele dealului Măgura. Orașul cuprinde și satele Bic, Cehei și Pusta. Șimleul Silvaniei este situat în apropierea uneia dintre cele mai vechi așezări din zonă, Dacidava, care a fost un important centru al dacilor liberi[necesită citare]. Un alt obiectiv turistic important al Șimleului Silvaniei este Cetatea Bathory (ridicată în secolul al XVI-lea). Cetatea păstrează pavilionul porții, care are două niveluri, două turnuri, un bastion și o parte a zidului de apărare. La Șimleu se află și primul Muzeu al Holocaustului din România, înființat în 2005 în clădirea sinagogii din localitate, care a fost construită în 1876. Orașul deține și o fabrică de șampanie, ale cărei galerii subterane se întind pe o lungime de 3,5 km. Mânăstirea Bic, aflată la 3 km de oraș, este un punct turistic și un loc de pelerinaj. Lacul Cehei și împrejurimile sale constituie rezervație naturală. Ștrandul termal Broscărie, aflat la 5 km de oraș, oferă locuitorilor Șimleului și turiștilor un loc de scăldat și de pescuit.

Jibou este unul din cele patru orașe ale județului și cuprinde satele Cuceu, Husia, Rona și Var. Orașul deține o grădină botanică aflată pe fostul domeniu al nobilillor maghiari Wesselenyi. Băile Jibou este o mică stațiune care folosește efectele curative ale unui izvor cu apă minerală sărată, cu proprietăți asemănătoare acelora de la Băile Herculane.

Cehu Silvaniei este cel de-al patrulea oraș al Sălajului, aflat la 34 de km de municipiul Zalău. Formează o unitatea administrativă comună împreună cu Horoatu Cehului, Motiș, Nadiș și Ulciug. Cehu Silvaniei se află în bazinul râului Sălajului, pe valea acestui râu aflându-se Rezervația naturală "Lunca cu lalea pestriță".



Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Porolissum, Poarta Praetoria (vedere din exterior)
„Varjúvár” - casa lui Károly Kós din Stana
  • Almașu
    • Cetatea Almașului - a fost construită între anii 1247-1278, ca una dintre cele mai vechi și mai puternice cetăți medievale din Transilvania. Cetatea este amintită prima data în anul 1370, când regele Ludovic cel Mare o donează magistrului György Bebek și fiilor acestuia Imre și Detre, respectiv nepoților György, László și Ferenc. Pál Bebek, fiul voievodului transilvănean, Emeric Bebek al II-lea a pierdut cetatea, fiind considerat neloial de regele Matia. În urma dezmoștenirii lui Pál Bebek, în 1470 Matia Corvin l-a dăruit cetatea propriului său verișor, János Pongrácz de Dengeleg. Fiul lui, Matia Pongrácz a murit fără urmași. După moartea acestuia, regele ungar Vladislav al II-lea l-a dăruit lui Ioan Corvinus, fiul nelegitim al fostului rege Matia Corvin și verișorul lui Matia Pongrácz. De-a lungul istoriei a mai fost posesia familiilor Frangepán, Balassa și Csáky. Între 1545-1546, cetatea a aparținut domnului Moldovei Petru Rareș. În 1658 cetatea a suferit ultimul mare asediu și a fost ocupată de tătarii care veneau din direcția Clujului și mergeau spre Poarta Meseșană. Asediatorii au înrobit localnicii și au incendiat cetatea, de data aceasta rămânând în ruină. Deși a fost moștenit de familia Bethlen, nici-un posesor nu l-a putut reconstrui. Contele Sámuel Wass, soțul Rozaliei Bethlen a folosit pietrele cetății la construcțiile conacului de la Almașu. Astăzi se află într-o stare avansată de degradare.[3][4][5][6][7][8][9]
    • Castelul Csáky - o construcție de tip conac din localitatea Almașu, înscris pe lista monumentelor istorice din județul Sălaj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Castelul a fost construit la începutul secolului XIX de către familia Csáky. Strămoșii lor au ajuns pe aceste meleaguri în 1594 când principele Sigismund Báthory a dăruit moșia Almașului șefului oștilor ardelene, István Csáky. În anul 1808, urmașii lui au început construirea conacului, care prin mărimea lui și prin dimensiunea moșiei presărate cu clădirile anexe, a devenit cel mai mare conac din Țara Călatei. La construcție au fost folosite mai multe pietre, chiar și sculptate, de la cetatea Almașului. Clădirile anexe au fost demolate, iar conacul a ajuns într-o stare jalnică.[10][11]
  • Cehu Silvaniei
    • Ruinele cetății medievale - prima atestare a cetății regale ungare din Cehu Silvaniei datează din 1319 când Carol Robert de Anjou o dăruiește lui Dezső Elefánti, ulterior fiind incendiată din cauza unei revolte. În secolul al XIV-lea cetatea ruinată este proprietatea familiilor Jakcs și Drágffy. Este reconstruit de János Drágffy ca un castel fortificat, consemnat ca cetate în 1556 când devine posesia lui György Báthori de Bátor. Báthori pierde cetatea în favoarea lui László Gyulafi de Rátót, de la care - pe parte maternă - au moștenit familiile Thököly și Kapi (în 1654). În 1616 cetatea se află în proprietatea lui Zsigmond Prépostvári, pe care principele Gabriel Bethlen îl acuză cu iloialitate și asediază cetatea. În 1660, în urma căderii cetății Oradiei, devine cetate de graniță importantă și este întărită. Din 1671 a fost în proprietatea familiilor Thököly, Apafi și Wesselényi. Doar clădirea centrală a rămas în picioare și în secolul XX, însă și această clădire se află într-o stare de degradare avansată, din cauza furtului materialelor de construcție. Inelul decorat de piatră al fântânii Thököly a fost împins în fântâna de un tractor.[29][30][31]
    • Biserica reformată - construită în 1519 în stil gotic, este cel mai important monument și obiectiv turistic din Cehu Silvaniei. Inițial a fost biserică catolică (timp de 11 ani) până în 1530, când enoriașii trec la religia reformată. În 1601 a fost incendiată de generalul Basta, fiind reconstruit în 1604. În 1614 Prépostvári Zsigmond și soția lui, Szécsi Katalin, au construit un turn de 40 de metri, care a fost demolat în 1869 și înlocuit cu turnul baroc, ce se vede și astăzi. În turn se găsesc două clopote, dintre care cel vechi a fost turnat în 1493. În 1806 a fost construit amvonul și orga, cea din urmă fiind extinsă în 1906. Biserica și parohia acestuia este centrul Protopopiatului Reformat de Cehu Silvaniei al Eparhiei Reformate de Piatra Craiului.[32][33]
    • Biserica romano-catolică - a fost construită de episcopul Ferenc Szaniszló între între 1864 și 1865, pe terenul dăruit armenilor catolici de baronul Pál Bornemissza (după invazia turco-tătară). A fost ridicată pe locul unei vechi capele, construită de episcopul László Bémer.[34]
    • Școala Generală „Gyulaffy László” (fosta Școală Regală Maghiară) - a fost construită în 1892. În 2007 școala a primit numele lui László Gyulaffy (1520-1579), învingătorul turcilor otomani, care a primit de la principele Ștefan Báthory localitatea Cehu Silvaniei și alte 63 de sate.[35]
    • Grupului Școlar „Gheorghe Pop de Băsești” (fosta Școală Civilă de Băieți) - a fost construit în 1901. Azi îi poarte numele avocatului român Gheorghe Pop de Băsești (1835-1919), deputat în Parlamentul Ungariei, unul dintre militanții mișcărilor de autonomie a românilor din Ardeal, și de revendicare a drepturilor acestora.[36]
    • Judecătoria - a fost construită în 1898 și este una dintre cele mai impozante clădiri din Cehu Silvaniei. După naționalizare a fost sediul Consiliului Popular Raional. În 1968 a fost transformată în școală generală.[37]
    • Primăria veche - (mai demult Casa Comunei, Casa Sfatului Comunal) a fost construită în 1886, ulterior (la începutul secolului XX) devenind sediul Băncii Korona. După terminarea în 1962 a clădirii Sfatului Popular, a fost sediul căminului cultural, al cinematografiei comunale și al bibliotecii. În zilele noastre aici funcționează biblioteca și câteva unități comerciale.[38]
    • Conacul Königstein (sau Casa Königstein) - a fost conacul familiei de bancheri evrei Königstein. A fost construit vis-a-vis de banca de economii de odinioară. În clădire a funcționat și o bancă privată (Banca Königstein există și azi în Germania). După naționalizare a fost sediul cooperativelor meșteșugărești până în 1970 când a devenit sediul administrației financiare.[39]
    • Banca de Păstrare (în maghiară Takarékpénztár) a fost construită în 1896 și cumpărată ulterior de Banca Albina. În timpul comunismului a fost sediul Partidului Comunist Român (până în 1964) și Casa Pionierilor. Azi adăpostește Clubul Copiilor.[40]
  • Cheud
    • Vestigiile Cetatății Aranyos - fiind atestat documentar în 1246, ca domeniul lui Pál, fiul lui Miklós din neamul Gutkeled. În secolul al XV-lea ajunge în posesia familiei Jakcs de Kusaly. În ultima sa amintire din 1492 se menționează că proprietarii nu locuiesc în cetate, preferând castelul lor din Hodod.[41][42]
  • Ip
    • Monumentele Eroilor Martiri
  • Jibou
    • Castelul Wesselényi - construit între 1779 și 1796 de baronul Miklós Wessélenyi de Hadad, „Bizonul de la Jibou” și soția lui, Ilona Cserei. Grădina engleză, transformată ulterior (în sexolul XX.) în grădină botanică, a fost amenajată de un grădinar vienez. Scenele de vânătoare din interiorul castelului au fost pictate de Franz Neuhauser, un pictor sas din Sibiu. Lucrările finale au fost terminate abia în 1810, cu 31 ani după începerea construcțiilor. Dintre proprietarii castelului, cel mai cunoscut este Miklós Wessélenyi, „Luntrașul de pe Dunăre”, numit așa după ce a salvat mulți oameni în timpul inundațiilor din 1838 din Budapesta. Statuia lui realizată de János Fadrusz se află în centrul municipiului Zalău. Astăzi în grădina castelului funcționează o grădină botanică. Leii de piatră din grădină au fost aduși aici la sfârșitul anilor '70 de la castelul Jósika din Surduc. Stema familiei Wesselényi a fost luată de pe castel și dusă în pivniță. Așa a reușit să reziste istoriei. Castelul a fost retrocedat moștenitorilor (fără cripta, locul de veci a strămoșilor).[48][49][50][51]
    • Grădina Botanică "Vasile Fati" - este o grădină botanică înființată în anul 1968 din inițiativa profesorului Vasile Fati. Ea ocupă spațiul parcului de agrement al castelului familiei Wesselényi. Suprafața grădinii botanice este de 24 hectare. Ea este amplasată la altitudinea de 272m, având un relief cu mari denivelări, dar și cu întinse suprafețe plane.[52]
    • Băile Jibou - o microstațiune balneară sezonieră, care este situată în intravilanul orașului Jibou, la o altitudine de 190m, la marginea vestică a orașului, în apropierea drumului județean care îl leagă de Zalău.[53][54]
  • Letca
    • Biserica de lemn Sf. Maria din Letca - datează din anul 1665, an înscris în dreapta portalului de intrare. Această biserică este cunoscută și sub numele de biserica iobagilor, ceea ce indică o împărțire anterioară a comunității după statutul social, distincție întâlnită în mai multe așezări din nordul Transilvaniei. În Letca a existat și o a doua biserică de lemn, a nobililor (unită), mutată în 1991 la Oradea. Din 1992 există în sat o biserică de zid, care a preluat în mare măsură funcția celor de lemn.
  • Păduriș
    • Mănăstirea Strâmba - este una dintre mănăstirile ortodoxe vechi ale Transilvaniei, înființată după unele surse, în secolul XV. Începuturile mănăstirii datează din anul 1470, conform cercetărilor documentare ale istoricului Augustin Bunea și afirmatiilor egumenului Nichifor din anul 1761. După întreruperea activității pentru circa 280 de ani, în 1993 s-a hotărât reînființarea ei. Numele provine probabil de la o credincioasă „strâmbă și șchiopă” care a lăsat moștenire locul bisericii. Singura construcție a fostului ansamblu monahal care se mai păstrează și azi este biserica din lemn, cu hramul Adormirea Maicii Domnului.
  • Treznea
    • Monumentul Eroilor Martiri
    • Zalău
    • Biserica reformată - biserică construită la sfârșitul secolului XII sau la începutul secolului XIII în stil gotic timpuriu (inițial ca biserică catolică) și reconstruită în 1703 în stil baroc târziu protestant (copf), după ce a fost jefuită și incendiată de trupele catolice regale (imperiale) în timp ce retrăgeau dinspre Șimleu. A devenit biserică protestantă, după ce în 1527 Zalăul acceptă noua credință, iar în a doua jumătate a secolului XVI devine calvină, în urma despărțirii a curentelor lutherane și calvine a protestantismului maghiar (până în 1751 nici nu a existat altă parohie în Zalău decât cea reformată calvină). După ocuparea Principatului Transilvaniei de către regii Habsburgi ai Ungariei Regale și anectarea ei la Imperiul Habsburgic, s-a început o perioadă grea pentru reformații ardeleni. În timpul contrareformei catolicii au încercat de trei ori (în 1736, în 1743 și în 1752) să ocupă cu forță biserica, dar cetățenii Zalăului s-au opus cu succes acestor tentative (chiar și în 1736 când catolicii au fost ajutați de soldați austriaci). În 1780 i s-a adăugat și o navă laterală, din cauza creșterii numărului credincioșilor. În 1794 vechiul turn a fost demolat și înlocuit cu unul mai mare (28 metri), finalizat în 1797. Între 1903 și 1906 biserica a fost închisă și reconstruită, deoarece a devenit periculoasă. În forma sa actuală are trei nave de aceeași mărime și 1500 de locuri. Orga a fost construită în 1906 de Sánor Országh. Pe pereții bisericii se vede stema Zalăului și blazoanele familiilor Kis și Sarak, respectiv Száva și Bikfavi, care au avut probabil un rol important în reconstruirea bisericii în secolul XVIII. În proprietatea bisericii se află mai multe obiecte de cult de mare valoare, cea mai veche fiind o tavă de staniu din 1588. Cea mai veche Biblie a bisericii este un exemplar al Bibliei de la Oradea, tipărită în 1661 și cumpărată de biserică în 1670. [68][69]
    • Statuia Wesselényi - realizată de renumitul sculptor János Fadrusz, turnată la atelierele Beschorner din Újpest și dezvelită la 18 septembrie 1902, statuia baronului și politicianului liberal Miklós Wesselényi (1796 - 1850), „Luntrașul de pe Dunăre”, este unul dintre cele mai importante monumente de artă plastică a județului. Statuia reprezintă o scenă a revoluției din 1848, în care un țăran își exprimă recunoștința față de baronului Wesselényi, pentru abolirea iobăgiei. Figura iobagului a fost inspirată de un cioban bătrân român, Samson Pop, întâlnit de Fadrusz în timpul călătoriei sale la Jibou[70][71]



Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului din Stâna, păstrată în incinta complexului monahal al Mănăstirii Bic

Două localități - Cuciulat și Moigrad - plasează județul în topul "zonelor de maxim interes". La Cuciulat, o localitate de pe malul Somesului, intr-o pestera dintr-o zona de exploatare a pietrei de calcar, au fost descoperite picturi rupestre, datand de 12.000 de ani. Ele reprezinta cele mai vechi picturi ale genului din aceasta parte a Europei, provenind din perioada paleoliticului superior. La Moigrad a fost gasit cel mai mare tezaur de aur masiv de pe teritoriul Romaniei, in greutate de 780 g, apatinand perioadei noelitice, cu idoli antropomorfi, simboluri ale fertilitatii. Tot aici se afla o importanta asezare dacica (Porolissum), situata pe magura Moigradului, asezare pomenita de Ptolemeu in lucrarea sa Geographia.


Demne de remarcat sunt castrele romane de la Bucium, Romita (Cersiae), Tihau, Sutonu (Opatiana) si de la Romanasi (Largiana). Din motive de aparare a trecatorii Poarta Meseșului si a intregului tinut impotriva invaziilor tatare si turcesti au aparut fortificatii medievale cu rol complex, urmele unor asemenea cetati medievale pastrandu-se la Almas, Moigrad si Simleul Silvaniei.

Numele voievodului Valahiei Mihai Viteazul, primul domn care a reusit unirea celor trei tari romane, se leaga de istoria Salajului prin batalia de la Guraslau, la 3 august 1601. Pe o magura din acea zona, un impunator monument vesniceste memoria celui care a implinit cel dintai stravechiul vis de unire a romanilor.

Zestrea monumentelor de arhitectura din judet, in afara unor cetati si edificii monumentale, este deosebit de bine reprezentata si prin bisericile de lemn, in numar de peste 70, datand din secolele XV-XVII, lucrari de arhitectura populara de o inestimabila valoare. Cele mai frumoase exemplare pot fi vazute in localitatile Fildu de sus (biserica datand din 1727, remarcabila prin eleganta siluetei si frumusetea decoratiunilor), Poarta Salajului, Dragu , Lozna si altele. In ceea ce priveste statiunile balneoclimaterice, reprezentative sunt Boghis si Bizusa. Prima, amplasata pe valea raului Barcau, la 15 km de Simleul Silvaniei, este foarte apreciata pentru efectele terapeutice ale apelor termale - sulfuroase, bicarbonate - si pentru frumusetea imprejurimilor, iar cea de-a doua se afla pe Valea Somesului, intr-o frumoasa padure de brazi si foioase, cu ape minerale ce au un deosebit efect curativ.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Vezi și Lista personalităților sălăjene.


Pe teritoriul actualului județ Sălaj s-au născut personalități ca:

Au copilărit, au trăit sau au creat pe teritoriul actualului județ Sălaj:

Alte personalități legate de județul Sălaj:

Rețeaua căilor rutiere[modificare | modificare sursă]

Rețeaua căilor ferate[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Amenzi usturatoare pentru plimbarea cu barca pe Varsolt
  2. ^ http://www.graiulsalajului.ro/rezultatele-oficiale-ale-alegerilor-locale-a-29464 Ana Tudoran: Rezultatele oficiale ale alegerilor locale, Graiul Sălajului, 13 iunie 2012. (On-line)
  3. ^ http://www.romguide.ro/Viziteaza/Cetatea-medievala-Almas_vt427 Cetatea medievala Almas, Romguide.ro (On-line)
  4. ^ Almás vár (Váralmás) - Almasu (Szilágy megye), Erdélyi várak, erődítmények, erődtemplomok, hatervédő sáncok (Cetăți, fortificații, biserici fortificate și șanțuri fortificate de graniță din Transilvania), varianta, în limba maghiară (On-line)
  5. ^ https://revistaglasul.wordpress.com/2014/09/24/cristian-claudiu-filip-cetatea-almasu-maretie-si-ruine/ Cristian-Claudiu Filip: Cetatea Almașu, măreție și ruine, Glasul, Revistă de cultură și spiritualitate creștină, editată de Protopopiatul Ortodox Huedin, miercuri, 24. septembrie 2014. (On-line)
  6. ^ http://transilvaniareporter.ro/salaj/sarbatoare-la-cetatea-almasului/ Olimpia Man: Sărbătoare la Cetatea Almașului,16 august 2013, 11:08, Transilvania Reporter (On-line)
  7. ^ http://www.romania-redescoperita.ro/index.php/component/k2/item/301-cetatea-almasului-o-destinatie-pierduta-si-abandonata-video-exceptional Cetatea Almașului, o destinație pierdută și abandonată - VIDEO exceptional, România redescoperită (On-line)
  8. ^ https://vimeo.com/91695944 Cetatea Almasului - aerials, Vimeo (via Ghid Videoturistic), filmări aeriene (On-line)
  9. ^ https://www.youtube.com/watch?v=Vz9F_-6_4Qo Cetatea Almasului Discover Romania, Discover Romania, YouTube (On-line)
  10. ^ "Almașu – Cetatea Dezső și castelul Csáky", 22 zile în jurul castelelor
  11. ^ "Almașu, Castelul Csáky", WelcomeToRomania.ro
  12. ^ http://www.iuliumaniu.ro/ Iuliu Maniu, Sfinxul de la Bădăcin
  13. ^ Cristache-Panait, Ioana (1978). „Mănăstirea Bălan”. Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei. Biserici de lemn: 251, Oradea.
  14. ^ Cristache-Panait, Ioana (1971). „Bisericile de lemn din Sălaj”. Buletinul Monumentelor Istorice 1971 (1): 31-40.
  15. ^ Ghergariu, Leontin (1973). „Meșterii construcțiilor monumentale de lemn din Sălaj”. AMET 1971-73: 255-273, Cluj.
  16. ^ Godea, Ioan (1996). Biserici de lemn din România (nord-vestul Transilvaniei). București: Editura Meridiane. ISBN 973-33-0315-1
  17. ^ Cristache-Panait, Ioana (1978). „Biserica Sf Arhangheli Mihail și Gavril Josani din Bălan”. Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei. Biserici de lemn: 247-250, Oradea.
  18. ^ Cînda, Ana (1984). „Pictori sălăjeni din secolul al XVIII-lea” (în Română). Acta Mvsei Porolissensis VIII. Zalău: Muzeul de Istorie Zalău. pp. 797 
  19. ^ „Carte veche românească din județul Sălaj” (în Română). Acta Mvsei Porolissensis VI. Zalău: Muzeul de Istorie Zalău. 1982. pp. 413-415 
  20. ^ http://www.youtube.com/watch?v=eH1AKbdq8yM Mănăstirea Bic,jud Sălaj youtube.com
  21. ^ http://www.revistamagazin.ro/content/view/562/7/ Biserica din Stâna, 18 octombrie 1999, Revista Magazin
  22. ^ http://www.welcometoromania.ro/DN1h/DN1h_Cehei_Biserica_de_lemn_r.htm Cehei, Biserica de lemn, Welcome to Romania (On-line)
  23. ^ Ioan Godea - Monumente de Arhitectură Populară din Nord-Vestul României, Vol. 1. Biserici de lemn din zona Barcău-Crasna, 1972, pag. 38.
  24. ^ Adrian Vancea - Bisericile de lemn din Sălaj, Editura Silvania, Zalău, 2008, pag. 60.
  25. ^ ProtectedPlanet.net - Balta Cehei - delimitarea ariei protejate
  26. ^ Cdep.ro - Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, accesat la 25 aprilie 2012
  27. ^ Apmsj.anpm.ro Agenția pentru Protecția Mediului Sălaj - Lista ariilor protejate, accesat la 2 septembrie 2011
  28. ^ http://www.welcometoromania.ro/DN1h/DN1h_Cehei_Rezervatia_Balta_Cehei_r.htm Rezervatia Balta Cehei, Welcome to Romania (On-line)
  29. ^ http://www.welcometoromania.ro/DJ196/DJ196_Cehu_Sivaniei_Cetatea_r.htm Cehu Silvaniei, Cetatea, Welcome to Romania (On-line)
  30. ^ http://www.ghidulturistic.ro/primarii.php?lang=ro&primarie=44 Cehu Silvaniei, Ghidul turistic a României (On-line)
  31. ^ http://www.primaria-cehusilvaniei.ro/cehu_istoricul-localitatii-44.html Istoricul localității, pagina oficială a primăriei Cehu Silvaniei (On-line)
  32. ^ http://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=2046 Biserici.org (On-line)
  33. ^ http://www.welcometoromania.ro/DJ196/DJ196_Cehu_Sivaniei_Biserica_Reformata_r.htm Cehu Silvaniei, Biserica Reformată, Welcome to Romania (On-line)
  34. ^ http://www.welcometoromania.ro/DJ196/DJ196_Cehu_Sivaniei_Biserica_Catolica_r.htm Cehu Silvaniei, Biserica catolică, Welcome to Romania (On-line)
  35. ^ http://www.welcometoromania.ro/DJ196/DJ196_Cehu_Sivaniei_Scoala_maghiara_r.htm Cehu Silvaniei, Școala maghiară, Welcome to Romania (On-line)
  36. ^ http://www.welcometoromania.ro/DJ196/DJ196_Cehu_Sivaniei_Scoala_civila_r.htm Cehu Silvaniei, Școala maghiară civilă de băieți, Welcome to Romania (On-line)
  37. ^ http://www.welcometoromania.ro/DJ196/DJ196_Cehu_Sivaniei_Judecatoria_r.htm Cehu Silvaniei, Judecătoria, Welcome to Romania (On-line)
  38. ^ http://www.welcometoromania.ro/DJ196/DJ196_Cehu_Sivaniei_Primaria_r.htm Cehu Silvaniei, Primaria Veche, Welcome to Romania (On-line)
  39. ^ http://www.welcometoromania.ro/DJ196/DJ196_Cehu_Silvaniei_Casa_Konigstein_r.htm Cehu Silvaniei, Casa Königstein, Welcome to Romania (On-line)
  40. ^ http://www.welcometoromania.ro/DJ196/DJ196_Cehu_Sivaniei_Banca_Pastrare_r.htm Cehu Silvaniei, Banca de Păstrare, Welcome to Romania (On-line)
  41. ^ http://www.castrumbene.hu/erdelyivarak/var/aranyosvar.html Aranyos vár, Kőd - Cheud (Szilágy megye), Erdélyi várak (cetăți ardelene), Castrumbene.hu, site realizat de grupul de cercetători de cetăți medievale al Universității de Europa Centrală din Budapesta, Fundația Castrum Bene (On-line)
  42. ^ http://www.infopensiuni.ro/cazare-benesat/obiective-turistice-benesat/vestigiile-cetatii-aranyos-din-cheud_5189 Vestigiile Cetatii Aranyos din Cheud, Info Pensiuni (On-line)
  43. ^ Bălan, Șt.; Mihăilescu, N. Șt. - Istoria științei și tehnicii în România, date cronologice, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p. 9-10.
  44. ^ http://www.cimec.ro/Monumente/LacaseCult/RO/Documente/ASP/detaliu.asp?k=31232-1 CIMEC (On-line)
  45. ^ en ProtectedPlanet.net - Gradina Zmeilor Natural Monument
  46. ^ http://www.biserici.org/index.php?menu=CU&code=9464&criteria=Hida&quick=&radio=b&order=P.TOWN,C.NAME,P.NAME Fișă monument
  47. ^ http://www.monumenteromania.ro/index.php/monumente/detalii/ro/Biserica%20de%20lemn%20Sf.%20Arhangheli%20Mihail%20si%20Gavriil/17461 Monumente istorice din România, Fișă și localizare de monument
  48. ^ http://printransilvania.ro/castelul-wesselenyi-jibou Andrei Crivat: Bourul din Jibou, Prin Transilvania, Despre oameni, locuri și legende (On-line)
  49. ^ http://www.agerpres.ro/cultura/2015/05/04/dincolo-de-istorie-castelul-wesselenyi-din-jibou-cel-mai-mare-ansamblu-baroc-din-transilvania-11-18-41 Reportaj dincolo de istorie, Castelul Wesselenyi din Jibou - cel mai mare ansamblu baroc din Transilvania luni, 4 Mai 2015, 11:18 (On-line)
  50. ^ http://www.welcometoromania.ro/Jibou/Jibou_Castelul_Wesselenyi_r.htm Jibou, Castelul Wesselényi, Welcome to Romania (On-line)
  51. ^ http://www.magazinsalajean.ro/cultura/castelul-wesselenyi-din-jibou-scos-la-vanzare-pentru-15-milioane-de-euro-3.html Gorgan Paul: Castelul Wesselényi din Jibou, scos la vânzare pentru 1,5 milioane de euro, 25. februarie 2014. (On-line)
  52. ^ http://gradina-botanica-jibou.ro/ro/gradina_botanica/html/prezentare_istorica.html Pagina oficială a grădinii botanice
  53. ^ Viziunea de dezvoltare a Regiunii Nord-Vest
  54. ^ Sălaj: Băile Jibou – relaxare la prețuri rezonabile
  55. ^ Porolissum: un complex arheologic daco-roman la marginea de nord a Imperiului Roman. Cercetări și descoperiri arheologice pînă în anul 1977, Volume 1, Nicolae Gudea, Editura Comitetul de Cultură si Educatie Socialistă al Judetului Sălaj, Muzeul Judetean de Istorie si Artă Zalău, 1989
  56. ^ http://www.welcometoromania.ro/DN1h/DN1h_Simleu_Silvaniei_Cetatea_Magura_r.htm Șimleu Silvaniei, Cetatea Măgura, Welcoma to Romania (On-line)
  57. ^ http://www.welcometoromania.ro/DN1h/DN1h_Simleu_Silvaniei_Cetatea_Bathory_r.htm Șimleu Silvaniei, Cetatea Bathory, Welcome to Romania (On-line)
  58. ^ http://www.welcometoromania.ro/DN1h/DN1h_Simleu_Silvaniei_Biserica_Catolica_r.htm Șimleu Silvaniei, Biserica catolică, Welcome to Romania (On-line)
  59. ^ http://www.europeana.eu/portal/record/2020716/HA_SJ_II_m_A_05128.html Europeana, Think culture (On-line)
  60. ^ http://www.welcometoromania.ro/DN1h/DN1h_Simleu_Silvaniei_Biserica_Reformata_r.htm Șimleu Silvaniei, Biserica reformată, Welcome to Romania (On-line)
  61. ^ http://www.welcometoromania.ro/DN1h/DN1h_Simleu_Silvaniei_Sinagoga_r.htm Șimleu Silvaniei, Sinagoga, Muzeul Holocaustului, Welcome to Romania (On-line)
  62. ^ http://www.welcometoromania.ro/DN1h/DN1h_Simleu_Silvaniei_Statuia_Sfintei_Treimi_r.htm Șimleu Silvaniei, Statuia Sfintei Treimi, Welcome to Romania (On-line)
  63. ^ http://www.welcometoromania.ro/E60_Oradea_Cluj/E60_Oradea_Cluj_Stana_r.htm Varjúvár, Welcome to Romania (On-line)
  64. ^ http://www.muemlekem.hu/hatareset?id=988 Varjúvár, Műemlékem.hu (On-line), în limba maghiară
  65. ^ http://www.erdelyiturizmus.hu/?action=regio&id=3642 Sztána - Stana, Erdelyiturizmus.hu (On-line), în limba maghiară
  66. ^ http://mobellino.blogspot.ro/2012/05/sztana-varjuvar-es-riszeg-teto.html Sztána, Varjúvár és Riszeg-tető (Stana, Varjúvár și Vârful Riszeg), în limba maghiară (On-line)
  67. ^ http://mobellino.blogspot.ro/2012/05/sztana-varjuvar-es-riszeg-teto.html Sztána, Varjúvár és Riszeg-tető (Stana, Varjúvár și Vârful Riszeg), în limba maghiară (On-line)
  68. ^ http://szilagysag.eloerdely.ro/epitett-orokseg/templom/zilah-reformatus-temploma Zilah református temploma (Biserica reformată a Zalăului), Szilágyság (Țara Silvaniei), Élő Erdély (Ardealul viu), în limba maghiară (On-line)
  69. ^ http://www.welcometoromania.ro/Zalau/Zalau_Biserica_Reformata_r.htm Zalău, Biserica Reformată, Welcome to Romania (On-line)
  70. ^ http://adevarul.ro/locale/zalau/povestea-spatele-statuii-wesselenyi-1_50ad30c07c42d5a663906cf1/index.html Povestea din spatele statuii lui Wesselenyi 25 februarie 2011, 09:28, Adevărul (On-line)
  71. ^ http://www.welcometoromania.ro/Zalau/Zalau_Statuia_Wesselenyi_r.htm Zalău, Statuia Wesselényi, Welcome to Romania (On-line)
  72. ^ De fapt în Lelei, care pe vremuri, era localitate componentă a orașului Cehu Silvaniei

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Județul Sălaj, Monografie, Victor Cormoș, Valentin Borda. Editura Sport Turism București 1980
  • Oameni de seamă ai Sălajului, Biblioteca Județeană „Ioniță Scipione Bădescu”

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Județul Sălaj

Istorie

Turism

Hărți

Imagini

Etnografie

Vezi și[modificare | modificare sursă]

SJ
Județele României