Biserica fortificată din Biertan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Biserica fortificată din Biertan
Biserica fortificată din Biertan  Machetă pentru biserica fortificată din Biertan  Planul fortificaţiei din Biertan[1]
Biserica fortificată din Biertan
Machetă pentru biserica fortificată din Biertan
Planul fortificaţiei din Biertan[1]
Poziționare
Biserica fortificată din Biertan se află în Județul Sibiu
Biserica fortificată din Biertan
Biserica fortificată din Biertan
Coordonate Coordonate: 46°8′7″N 24°31′17″E / 46.13528°N 24.52139°E / 46.13528; 24.5213946°8′7″N 24°31′17″E / 46.13528°N 24.52139°E / 46.13528; 24.52139
Localitate Biertan, Sibiu
Țara România
Adresa Sat Biertan Piața 1 Decembrie 1918 2
Edificare
Bazilică romană modificată stil gotic renascentist fortificată
Tip defensivă
Data începerii construcției secolul al XII-lea
Clasificare
LMI SB-II-a-A-12328

Biserica evanghelică fortificată din Biertan, județul Sibiu, a fost construită în secolul al XII-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI SB-II-a-A-12328, cu următoarele obiective:

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Biertanul face parte dintre primele așezări germane de sași din Ardeal fiind cuprins în cele „Două Scaune” (Mediaș și Șeica) în Diploma Andreeană (Andreanum))[2] din 1224. Localitatea Biertan este atestată documentar în 1283, într-un document alături de Mediaș și Moșna, toate trei localitățile aflate intr-o competiție acerbă pentru obținerea centrului administrativ al celor „Două Scaune”. Astfel fiecare din cele trei localități încercă să-și mărească renumele printr-o construcție sacră cât mai impunătoare.

În 1397 este atestat ca cetate. Ca orice așezare săsească, avea organizare urbanistică, remarcându-se stilul francon al șirurilor de case dispuse în jurul unei piețe centrale, deasupra careia se înalță impunătoarea biserică-cetate. Impresionantul monument de cult îmbină armonios stilul gotic cu cel al Renașterii, apărat fiind de trei ziduri de incintă cu turnuri și bastioane medievale. Prima incintă a cetății este atribuită secolului al XII-lea, când probabil a fost ridicată și prima biserică (Sf. Maria). Biserica actuală a fost ridicată în 1486-1524, în stil gotic-târziu.

Timp de 300 de ani, între 1572 și 1867, Biertanul a fost sediul episcopatului săsesc, aceasta favorizând construirea uneia dintre cele mai puternice cetăți țărănești din Transilvania, în jurul bisericii fortificate. În 1572, preotul Lucas Unglerus (din Biertan) este ales intendent suprem al comunității evanghelice din Transilvania, localitatea câștigând în importanță spiritual - religioasă ceea ce pierduse în plan administrativ în defavoarea Mediașului. În 1704 cetatea, deși foarte puternică, a fost luată prin surprindere de curuți, și devastată de aceștia; în timpul ocupației curuților, aceștia au furat vasele prețioase de cult, documente inestimabile și au violat criptele episcopilor în căutare de tezaure.

În anul 1733, când episcopul român unit cu Roma Inocențiu Micu-Klein a organizat o conscripțiune[3] în Ardeal, în localitatea Bertán erau recenzate 35 de familii românești. Cu alte cuvinte, în Biertanul anului 1733 trăiau circa 165 de români. Aceștia, însă, nu aveau nici preot și nici biserică.[4]

Odată cu prăbușirea comunismului majoritatea sașilor au părăsit Biertanul cu destinația Germania. Dacă în anul 1977 locuiau în Biertan 1613 sași, în anul 1992 Biertanul număra doar 280 locuitori sași.

Biserica[modificare | modificare sursă]

Complexul arhitectural medieval este alcătuit din biserica și centura de fortificații, fiind amplasat în centrul așezării, pe un deal. Biserica de tip hală, ocupa partea centrală a complexului, fiind construită între anii 1490 și 1520 în stilul gotic târziu, fiind ultima din Transilvania înălțată în acest stil. Construcție monumentală, de mari dimensiuni, are trei hale de înălțimi egale. Intrarea se face prin trei porți: de vest, de nord și de sud. Meșterii din Viena și Nürnberg sunt părinții spirituali ai celor care au realizat între 1483 și 1513 splendidul altar poliptic al bisericii de aici, cel mai mare din țară, cu cele 28 de panouri pictate ale sale. Amvonul, sculptat în piatră, din 1500, operă a meșterului Ulrich din Brașov, trădează puternica influență sud-germană.

Iar stranele din cor sunt caracterizate de George Oprescu astfel: „Mobilierul este de speță rară și foarte valoros. Stalurile, adică stranele din cor, de la începutul secolului al XIV-lea, sunt decorate cu benzi de ornamente gotice... Este decorația ce o întâlnim pe mobilele de acest fel din Germania și Elveția, cu nimic inferioare acestora, așa încât putem zice că la Biertan se găsesc strane, lucrate la noi, de tâmplari ardeleni, care ar putea figura în orice mare muzeu de artă aplicată”.[5]

De faimă internațională se bucură ușa sacristiei, cu un sistem foarte complicat de 19 încuietori, realizată de meșterii locali în anul 1515 și care a stârnit un interes deosebit, fiind premiată la Expoziția Mondială din 1900 de la Paris și care constituie un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală, datorită excepționalelor intarsii și a sistemului original de închidere, care funcționeaza și astăzi. Fortificațiile din jur sunt considerate drept cele mai puternice din Transilvania, de la o cetate țărănească. Are trei rânduri de ziduri, 6 turnuri și 3 bastioane construite în etape diferite începând cu secolul al XIV-lea. La partea superioară are un coridor de apărare, ceasul și clopotele. Turnul „mausoleu” este amplasat la nord-est și are la parter un mausoleu care adăpostește, din 1913, mormintele prelaților acestei biserici.

Lespezile au fost realizate de Nikolaus Elias din Sibiu. Turnul catolicilor, situat pe latura sudică, a a adăpostit capela rezervată catolicilor netrecuți la reformă.

Pe vremuri, în bastionul estic se afla „carcera”, unde erau închiși, timp de două săptămâni, cuplurile (soț și soție) care se certau și intenționau să divorțeze. În camera de mici dimensiuni, având o masă mică și un singur pat, comunitatea sașilor le punea la dispoziție o singură farfurie, un singur tacâm și o singură cană pentru apă. Se spune că, în acele circumstanțe, doar o singură pereche a rămas neclintită în hotărârea inițială de a divorța, toate celelalte cupluri ieșind de acolo împăcate, fără a se mai apela la justiție. În partea de sud-vest se afla Turnul Slăninilor. În secolul al XVI-lea s-a construit cea de-a treia centură de ziduri pe laturile de est, vest și sud ale cetății. Turnul Închisorii era situat în partea de nord-vest, dar în 1840 a fost demolat pentru a se construi o școală. Pe centura a treia au fost ridicate Turnul de Poartă, pe latura sudică, Turnul Țesătorilor în partea de vest. Accesul în interior spre biserică se face printr-o scară acoperită, lungă de 100 m, care pornește din piața centrală a satului, de lângă turnul paznicului.

La capătul de sus al scării, lângă biserică se poate vedea un bolovan mare, pe care, duminica erau așezați cei care făceau rele în cursul săptămânii, spre a fi văzuți de întreaga comunitate. Era un mijloc eficient de a-i educa și integra în colectivitatea așezării. Astăzi, această veche așezare săsească este cunoscută în lume datorită bisericii-cetate, inclusă în 1993 pe lista monumentelor patrimoniului mondial a UNESCO. Biserica-cetate de aici, cu hramul Sfânta Maria, a fost restaurată prin donații făcute de originari din Biertan răspândiți în Europa, Statele Unite ale Americii și Australia. Șeful proiectului de restaurare, arhitectul Hermann Armeniu Fabini, a fost distins în 1991 cu medalia „Europa Nostra”.[6]

În anul 1775, în apropierea Biertanului, în pădurea Chimdru a fost descoperit un obiect ritual, cunoscut sub numele de Donariul de la Biertan, des invocat pentru a argumenta prezența unei populații creștine vorbitoare de limbă latină în Transilvania secolului al IV-lea.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Juliana Fabrițius Dancu - Sachsische Kirchenburgen in Siebenburgen, Zeitschrift Transilvania, Sibiu, 1983.
  2. ^ Dată de regele Andrei al II-lea al Ungariei (1175-1235), din dinastia Arpadiană. Acesta a însuflețit cea de-a V-a cruciadă, în 1217-1218.
  3. ^ Un recensământ
  4. ^ Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), Tipografia Seminariului archidiecesan gr.-cat., Blaș, 1900, pp. 303, 324.
  5. ^ in Monografia Bisericile-cetăți ale sașilor din Ardeal, 1956.
  6. ^ Biertan - un loc în Europa

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]