Biserica evanghelică fortificată din Vermeș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ansamblul bisericii evanghelice C.A., azi Ansamblul bisericii ortodoxe „Sf. Mihail și Gavriil”
RO BN Biserica evanghelica din Vermes (42).jpg
Poziționare
Localitatesat Vermeș; comuna Lechința
Țara România
Adresa18 A
Edificare
Data finalizăriisec. XV - XX
Clasificare
Cod LMIBN-II-a-A-01725
Cod RAN33505.06
Ansamblul bisericii evanghelice fortificate din Vermeș
Turnul-clopotniță străpuns de mai multe creneluri
Cheie de boltă
Biserica-sală acoperită cu un acoperiş în două ape
Monumentul funerar cioplit în piatră în anul 1580 în amintirea parohului Johann Ekkert

Biserica „Sfinții Mihail și Gavriil” din Vermeș este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Vermeș, comuna Lechința.[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 33505.06.[2]


Ansamblul este format din trei monumente:

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Vermeș, mai demult Vermiș (în dialectul săsesc Warmesch, Vârměš, în germană Wermesch, Warmisch, Wermösch, în maghiară Vermes) este un sat în comuna Lechința din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Satul este atestat în documente pentru prima dată în 1333, sub numele de Vermus.

Biserica[modificare | modificare sursă]

Biserica se află pe dealul din partea vestică a satului, fiind înconjurată de un zid de incintă. Se încadrează printre bisericile fortificate săsești construite în perioada de trecere dintre goticul târziu și renaștere. Biserica-sală e compusă dintr-o navă cu patru travee și dintr-un cor poligonal, alungit. Pe latura nordică nava e flancată de patru contraforturi, iar pe latura sudică și în jurul corului sunt amenajate câte cinci contraforturi.

Turnul-clopotniță se află la aproximativ 10 metri la est de capătul corului bisericii, iar intrarea spre biserică se practica prin parterul turnului. Pe parcursul timpului, majoritatea incintei fortificate din secolul al XVI-lea a dispărut, doar în apropierea intrării putând fi detectate unele porțiuni scunde ale acesteia.

Decorul interior al bisericii este conceput sub influența stilului rococo. Interiorul navei a fost transformat în anul 1775, când bolta medievală a fost înlocuită cu bolți a vela. Nava și corul sunt despărțite printr-un arc de triumf a cărui fronton vestic e ornamentat cu un cartuș din stuc, în stil rococo. În cartuș se află inscripția care comemorează reparațiile bisericii din anii 1923, respectiv 1942.

Biserica a avut o cristelniță neogotică din 1911 și o orgă Wegenstein din 19121913, care au dispărut. Conform izvoarelor, altarul era o construcție neogotică din lemn, având ca reprezentare centrală Răstignirea, pictată în 1861 de către pictorul C. Koller[3].

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini: Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen. Band I. Heidelberg, 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]