Biserica fortificată din Cisnădie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica fortificată din Cisnădie
Biserica fortificată din Cisnădie Machetă - Reconstituire pentru biserica din Cisnădie Planul fortificaţiei din Cisnădie[1]
Biserica fortificată din Cisnădie
Machetă - Reconstituire pentru biserica din Cisnădie
Planul fortificaţiei din Cisnădie[1]
Poziționare
Biserica fortificată din Cisnădie se află în Județul Sibiu
Biserica fortificată din Cisnădie
Biserica fortificată din Cisnădie
Coordonate45°42′46″N 24°9′4″E45°42′46″N 24°9′4″E
LocalitateCisnădie, Sibiu
JudețSibiu
ȚaraRomânia
AdresaStr. Cetății 1-3
Edificare
Bazilică romană modificată stil goticfortificată
Tipdefensivă
Data începerii construcțieisecolul al XIII-lea
Clasificare
LMISB-II-a-A-12355
Gravură de Albert Reich, 1916

Biserica Evanghelică din Cisnădie, cu hramul Sf. Walpurga, a fost ridicată la începutul secolului al XIII-lea ca o bazilică romanică cu trei nave. Suferind numeroase transformări și-a pierdut aspectul ei romanic, numai baza ramânând nemodificată. Prima atestare documentară este în anul 1349. În a doua jumătate a secolului al XV-lea și în prima jumătate a secolului al XVI-lea biserica a fost transformată în stil gotic. Pe locul absidei nordice se ridică sacristia. Absida de sud se desparte printr-un zid de restul bisericii, absida fiind transformată astfel în trezorerie. În ea s-a păstrat renumitul "Tezaur de la Cisnădie", care din anul 1915 se află la Muzeul Brukenthal din Sibiu.

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Cisnădie (denumire veche Cisnădia Mare, denumiri în dialectul săsesc Hielt, Hilt și Helt, în germană Heltau, în maghiară Nagydisznód, Disznód) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitățile componente Cisnădie (reședința) și Cisnădioara. Se află la 10 km sud de Sibiu, pe valea pârâului Argintului (Silberbach) și a pârâului Ursului (Bärenbach), la poalele Măgurii Cisnădiei (Götzenberg).

Localitatea a fost fondată de către coloniști de etnie germană, chemați în țară de către regele Géza al II-lea al Ungariei, (1141-1161) pentru a apăra granițele regatului împotriva raidurilor cumanilor, pecenegilor, tătarilor etc.

Istoricii presupun că pe teritoriul actual al localității Cisnădie a fost fondată, în 1150, localitatea Ruetel, care a fost distrusă de năvălirile mongolilor.[2]

Prima mențiune documentară despre o așezare pe locul actual al orașului datează din 1204, într-un document al regelui Emeric al Ungariei, sub denumirea de Rivetel.[3]

Localitatea Heltau a fost menționată documentar pentru prima dată în 1323. Cu toate acestea, încă de prin 1300 a fost construită o biserică de piatră în stil romanic (Kreuzkirche), care a fost dedicată sfintei Walpurga.[2]

Istoric[modificare | modificare sursă]

După atacul turcesc din 1493 biserica a fost fortificată prin supraînălțarea și dotarea cu metereze a turnului central, supraînălțarea absidei și construirea deasupra portalurilor laterale a altor două bastioane. Biserica a fost înconjurată de trei centuri de ziduri prevăzute cu coridoare de apărare, turnuri și bastioane precum și cu șanțuri ce puteau fi umplute cu apă, astăzi astupate.

În anul 1591 turnul-clopotniță de 59 m a fost modificat și în 1751 primește forma sa actuală. În vârf a avut un glob aurit. Turnul a fost trăznit de mai multe ori și a ars. În 1795, pentru a-l feri de incendii, s-a instalat pe el primul paratrăznet din Transilvania confecționat din cupru, după metoda magistratului Raimarus din Hamburg. O parte din turnuri s-au păstrat până în zilele noastre: "Turnul Paznicului", "Turnul Primăriei", "Turnul Slăninei", "Turnul Faurilor de Seceri", "Turnul Școlii" și turnul situat în grădina parohială. În biserică se păstrează un clopot din 1664, o cristelniță gotică din bronz și porțile altarului vechi în stil baroc.

Altarul poliptic a fost pictat de către Vincentius Cibiniensis în secolul al XVI-lea, cel care a pictat și altarul poliptic pentru Biserica evanghelică din Cetatea de Baltă (în prezent reformată), precum și o frescă ce se află în biserica reformată din Ocna Sibiului.[4]

În data de 18 iunie 2017 a fost vizitată de premierul luxemburghez Xavier Bettel, în contextul aniversării a 10 ani de la parteneriatul care a adus orașele Sibiu și Luxemburg în proiectul capitalelor europene ale culturii.[5] Bettel s-a întâlnit aici cu membri ai comunității săsești, care vorbesc un dialect similar limbii luxemburgheze.[6]

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Ansamblul fortificat face parte din lista monumentelor istorice din 2010, cod LMI SB-II-a-A-12355, cu următoarele obiective:

  • cod LMI SB-II-m-A-12355.01 - Biserica evanghelică fortificată, începutul secolului al XIII-lea, a doua jumătate a secolului al XV-lea, modificări în secolul al XVII-lea;
  • cod LMI SB-II-m-A-12355.02 - Incintă fortificată interioară, 1430 - 1530.
  • cod LMI SB-II-m-A-12355.03 - Incintă fortificată exterioară, cu turnuri, bastioane, capelă, zwinger, casă parohială, 1430 - 1530,1783.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Alexandru Avram, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în: Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Maria-Emilia Crîngaci, Bazilici romanice din regiunea Sibiului, în: Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în: Revista Transilvania, Sibiu, 1983.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol. al III-lea 2002.
  • Petre Iambor, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Ioan-Marian Țiplic, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Juliana Fabritius-Dancu, Sächsische Kirchenburgen in Siebenbürgen, Zeitschrift Transilvania, Sibiu, 1983.
  2. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite Heltau
  3. ^ Primăria Cisnădie
  4. ^ http://www.biserici-fortificate.com/locations/ocna_sibiului___salzburg/321/
  5. ^ Vizita oficială a Prim-ministrului Xavier Bettel în România, mae.ro. Accesat la 20 iulie 2017.
  6. ^ Im Zeichen der Kultur, adz.ro. Accesat la 20 iulie 2017.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]