Biserica fortificată din Rupea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ansamblul bisericii evanghelice
BV-II-a-A-11774, RUPEA.jpg
Poziționare
Localitateoraș Rupea
Țara România
AdresaStr. Republicii 147
Edificare
Data finalizăriisec. XV - XVIII
Clasificare
Cod LMIBV-II-a-A-11774
Cod RAN40401.07
Biserica evanghelică din Rupea, foto: iunie 2019.
Portalul gotic de pe latura de sud
Coronamentul amvonului
Cea mai veche strană păstrată în biserică
Ancadramentul din piatră al intrării în sacristie
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica fortificată din Rupea

Biserica evanghelică din Rupea este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul orașului Rupea.[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 40401.07.[2]

Ansamblul este format din două monumente:

În biserică se găsește o orgă construită la începutul sec. 19 de Johann Thois, din care s-au păstrat numai bufetul și o parte din tuburi.[3]

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Rupea, mai demult Cohalm, Holuma, (în dialectul săsesc Räppes, germană Reps, Rupes, Kuhalme, maghiară Kőhalom) este un oraș în județul Brașov, Transilvania, România, format din localitățile componente Fișer și Rupea (reședința).

Biserica[modificare | modificare sursă]

Se află în partea nord-estică a pieței orașului, parțial ascunsă de clădiri contemporane. Ținând cont de vechimea cetății și importanța locului pentru întregul scaun, biserica trebuie să fi fost întemeiată cel puțin la începutul veacului al XIV-lea. În perioada catolică avea hramul Sf. Iacob.

Este un edificiu sub formă de sală, cu un cor închis poligonal, având o sacristie rectangulară la nord. Portalurile vechi, de la intrările de sud și vest ale navei și de la sacristie, și tabernacolul nișă din cor, ca și ferestrele, sunt de factură gotică. Nava a avut tot bolți gotice, dar ele au fost demolate în jurul anului 1665, pentru ca ulterior să fie dotată cu un tavan din lemn casetat (1713). În cor s-au păstrat consolele de sprijin pentru ogivele bolții, iar tencuielile târzii ascund încă elementele vechi.

Pictura medievală a început să iasă la iveală încă din perioada interbelică, dar decaparea ei se lasă încă așteptată. Colecția celor 17 covoare orientale a fost în întregime transferată la Biserica Neagră din Brașov, la fel s-a întâmplat și cu orga, recent restaurată și repusă în funcțiune. Cea aflată acum în biserică este orga bisericii din Drăușeni. Dintre stranele rămase pe loc, cea mai veche provine din anul 1609; altele poartă anii 1631, 1732, 1773-1777. Altarul se datează la 1709 și are caracteristici baroce. Decorația de lemn a amvonului a fost finalizată la 1726-1727, iar tribunele în 1801.

Turnul-clopotniță lateral, de factură barocă, a fost ridicat pe incintă în anul 1782. Curtina din jurul bisericii a servit protecției cimitirului, înainte ca dispozițiile administrației habsburgice din secolul al XVIII-lea să oblige scoaterea sa din perimetrul locuit.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
    • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
    • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]