Biserica fortificată din Curciu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Biserica evanghelică din Curciu
CurciuSB (48).JPG
Poziționare
Biserica evanghelică din Curciu se află în Județul Sibiu
Biserica evanghelică din Curciu
Biserica evanghelică din Curciu
Coordonate Coordonate: 46°14′32″N 24°24′22″E / 46.24222°N 24.40611°E / 46.24222; 24.4061146°14′32″N 24°24′22″E / 46.24222°N 24.40611°E / 46.24222; 24.40611
Localitate Curciu
Țara România
Adresa sat Curciu, nr. 184
Edificare
Biserică-sală în stil gotic fortificată
Tip defensivă
Data începerii construcției secolul al XV-lea
Clasificare
LMI SB-II-a-A-12371
Biserica evanghelică fortificată din Curciu, comuna Dârlos, județul Sibiu, foto: aprilie 2013.
Biserica evanghelică fortificată din Curciu, comuna Dârlos, județul Sibiu, foto: aprilie 2013.
Portalul cu 5 retrageri și arc frânt este realizat într-un rezalit[1] din piatră de talie[2], care, în partea superioară, are o friză de crin.
Tabernacolul-nişă
Cheie de boltă[3]
Turnul de poartă, cu ghidaje de hersă[4], ce întărește în partea de sud zidul de incintă oval ce înconjoară biserica
Biserica din depărtare

Biserica evanghelică fortificată din Curciu, comuna Dârlos, județul Sibiu, a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XV-lea; biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI SB-II-a-A-12371.

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Curciu era în antichitate o așezare dacică, un simplu sat, care ocupa un hectar din locul numit astăzi „La Fântâni". Ea se suprapunea unor așezări din epoca bronzului și din cea a fierului timpuriu.

În 1337, un sas pe nume „Petro de Keuruz" este pomenit într-un document ca martor într-un proces, localitatea sa de obârșie fiind desemnată ca „senioribus sediuin de Medies", adică parte din Scaunul Mediașului.[5]

Biserica și fortificația[modificare | modificare sursă]

În prima jumătate a secolului al XV-lea a fost ridicată biserica-sală. Biserica Evanghelică-Luterană, frumos exemplar de arhitectură gotică târzie, cu o singură navă și cu un cor cu două travee sprijinite de contraforți, a fost construită în stil gotic și este lipsită de turn. În interiorul corului au fost degajate în 1975 picturi în benzi ornamentale și figurile a doi sfinți, pictate la începutul secolului al XVI-lea. Remarcabile sunt ancadramentele ferestrelor, bogat dantelate si fragmentele de pictura murală de pe fațadele corului: scene din patimile lui Isus și Sf. Cristofor, de mari dimensiuni (sec. XVI, înainte de 1544). Relicte ale unor stele funerare romane zidite în pereți, una dintre acestea, reprezentând taurul lui Poseidon a fost la originea unei confuzii cu o posibilă prezență a stemei Moldovei pe pereții bisericii[6].

Altarul, orga, amvonul și stranele datează din sec al XIX-lea. Orga bisericii, care a fost construită în 1844 de Wilhelm Maetz și restaurată în 1906 de Andreas Scherer, este murdară, neîngrijită, dar nedeteriorată și în stare de funcționare.[7]

Dispărută în zilele noastre, fortificația poate fi doar dedusă din topologia locului. O gravură din secolul al XIX-lea înfățișa biserica înconjurată de o curtină și se pare că la începutul secolului al XX-lea se păstra încă o parte a incintei, cu cămări de provizii.

Între 1969-1971 sunt realizate lucrări de consolidare la incintă, capelă și acoperișul bisericii, iar între 1995-1996, este reparat acoperișul turnului. În prezent (2013) au loc lucrări complexe de consolidare și renovare.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
    • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
    • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Radu, Dionisie, Monografia satului Curciu, jud. Sibiu, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2001 ISBN 973-647-007-5
  • Hermann Fabini: Die Kirchenburg in Kirtsch. Hermannstadt, Monumenta Verlag, 1996.
  • Hermann Fabini, Universul cetăților bisericești din Transilvania, Editura Monumenta, Sibiu, 2009, ISBN 978-973-7969-11-8
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Pinter Zeno Karl, Rotonda de la Orăștie, în vol. In memoriam Radu Popa. Temeiuri ale civilizației românești în context european. Cluj-Napoca, 2003.
  • Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Porțiune de zid ieșită din linia fațadei pentru a prezenta o anumită structură a planului clădirii, o anumită compoziție
  2. ^ Piatră cu forme geometrice regulate, cu toate feţele bine tăiate şi cu muchii perfect drepte, care serveşte la executarea sau la căptuşirea unei zidării
  3. ^ Piatră fasonată, adesea decorată, situată la partea superioară a unui sistem de boltire, respectiv la intersecția nervurilor unei bolți cu nervuri
  4. ^ Grătar metalic care închidea intrarea cetăților medievale, servind ca barieră auxiliară a porții.
  5. ^ Ortsfamilienbuch Kirtsch
  6. ^ Adrian Andrei Rusu, Ștefan cel Mare și Transilvania. Un inventar critic, date nevalorificate și interpretări noi
  7. ^ Orga din Curciu

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]