Biserica fortificată din Criț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ansamblul bisericii evanghelice fortificate
Criț - nsamblul bisericii evanghelice fortificate.jpg
Poziționare
Localitatesat Criț; comuna Bunești
Țara România
Adresa25
Edificare
Data finalizăriisec. XV - XIX
Clasificare
Cod LMIBV-II-a-A-11661
Cod RAN40722.06

Biserica evanghelică fortificată din Criț este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Criț, comuna Bunești.[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 40722.06.[2]

Ansamblul este format din trei monumente:

Localitate[modificare | modificare sursă]

Criț, mai demult Cruce, Criș, Crișu, (în dialectul săsesc Detschkrets, Krets, în germană Kreuzdorf, Deutsch Kreuz, Kreuz, în trad. "Cruce", în maghiară Szászkeresztúr, în trad. "Cristuru Săsesc") este un sat în comuna Bunești din județul Brașov, Transilvania, România.

În evul mediu a fost posesiune a Mănăstirii Cârța. Primele mențiuni documentare datează de la 1270-1272.

În această localitate, acum mai bine de 400 de ani, a fost adoptată prima lege școlară rurală din Transilvania[3].

Altarul (detaliu)

Biserica[modificare | modificare sursă]

Cea mai veche biserică ridicată pe dealul din Criț a fost menționată pentru prima dată în 1270. Nu se cunosc prea multe despre această primă construcție. Se presupune totuși că este reprezentată într-un desen de pe o strană din actuala biserică, datată 1793.[4]

A fost înlocuită de o altă biserică medievală închinată Sf. Cruci, amintită în 1466. Și aceasta, fiind degradată, a fost demolată în 1810 și în locul său a fost ridicată o biserică sală spațioasă, cu turn vestic, înălțată între anii 1810-1813. Dimensiunile sale sunt probabil apropiate de cele ale mai vechii biserici medievale, pe care a înlocuit-o.[5]

La interior, biserica cuprinde o sală încăpătoare, cu două travee și bolta în stil boemian[6], altarul cu galerie pentru orgă, amvonul și cristelnița, unele dintre acestea fiind realizate odată cu înălțarea bisericii, iar altele în 1822[4], precum și obiecte de mobilier aparținând vechiului așezământ de cult, lăzi și grinzi datate cu anii 1666 și 1724, bănci pictate din anul 1793.[6] Orga, cu 1450 tuburi, construită în 1813 de maestrul Johann Thois, a fost complet restaurată de către Fundația Michael Schmidt și redată publicului în anul 2013. După restaurare, biserica evanghelică din Criț a devenit gazda a numeroase concerte care abordează stiluri muzicale diferite și în cadrul cărora orga restaurată joacă rolul central.[7]

O parte din curtina de ziduri, cu spaţii de depozitare în interior

Fortificațiile[modificare | modificare sursă]

În secolul al XV-lea au fost ridicate zidurile înconjurătoare cu o înălțime variabilă, între 6-8 m și au fost construite și cinci turnuri. În secolul al XIX-lea, când rolul de apărare încetase, sătenii au făcut mici demolări și au construit hambare. În incintă a existat și o fântână adâncă. Degradarea fortificației a început în secolul al XX-lea. În 1908 s-a deschis, lângă turnul din vest, o poartă largă. Turnul de la vechea intrare s-a surpat în 1925, iar turnul din nord-est în 1955, dar acesta a fost reclădit.[8]

Fortificația medievală care s-a menținut în jurul bisericii dispune de o curtina de bază, aproape eliptică, înzestrată cu turnuri exterioare de plan rectangular, din care cel de sud-est a fost destinat intrării. Modificări esențiale au condus la dublări ale curtinei spre nord, în jurul celor trei turnuri (probabil în secolul al XVI-lea,) și la ridicarea altor construcții spre sud-est, toate au destinate locuirii de către membrii comunitâții locale. Spre sud, a fost înălțată în secolul al XVIII-lea o a doua curtină, cu un plan amplu, pentagonal, fără niciun fel de elemente de flancare.[5]

Renovarea[modificare | modificare sursă]

Altarul este flancat de coloane, ce se termină prin capiteluri bogat ornamentate, și statuete de îngeri

În 2013 a fost finalizată renovarea în totalitate a lăcașului de cult, cu o finanțare europeană obținută de Biserica Evanghelică.[9]

Orga barocă, restaurată de specialiști elvețieni

Orga bisericii[modificare | modificare sursă]

Prima mențiune documentară a unei orgi în Criț datează din 1699, când este notată prezența unui constructor de orgi în sat și a unui organist.[9]

Actuala orgă cu 1450 tuburi, construită de maestrul Johann Thois la începutul secolului al XIX-lea, a fost supusă unor reparații în 1908 de către firma Einschenk din Brașov.[9]

La inițiativa și sub coordonarea Fundației Michael Schmidt, în anul 2011 orga bisericii a fost supusă unui proces laborios de restaurare, care a costat aproximativ 50.000 de euro, având sprijinul activ al Heimatortsgemeinschaft Deutsch-Kreuz din cadrul Asociației Sașilor Transilvăneni din Germania. Operațiunile de restaurare au fost efectuate la atelierul din Hărman de către experții Barbara Dutli și Ferdinand Stemmer din Elveția. Orga restaurată a fost inaugurată în iulie 2013.[9]

Candelabru

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
    • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
    • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Pinter Zeno Karl, Rotonda de la Orăștie, în vol. In memoriam Radu Popa. Temeiuri ale civilizației românești în context european. Cluj-Napoca, 2003.
  • Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ansamblul bisericii evanghelice fortificate