Dumbrăveni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la un oraș din România. Pentru alte sensuri, vedeți Dumbrăveni (dezambiguizare).
Dumbrăveni
—  Oraș  —
Dumbrăveni
Dumbrăveni
Stemă
Stemă
Dumbrăveni is located in România
Dumbrăveni
Dumbrăveni
Dumbrăveni (România)
Localizarea orașului pe harta României
Dumbrăveni is located in Județul Sibiu
Dumbrăveni
Dumbrăveni
Dumbrăveni (Județul Sibiu)
Localizarea orașului pe harta județului Sibiu
Coordonate: Coordonate: 46°13′58″N 24°35′12″E / 46.23278°N 24.58667°E / 46.23278; 24.5866746°13′58″N 24°35′12″E / 46.23278°N 24.58667°E / 46.23278; 24.58667

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Sibiu county coat of arms.png Sibiu

SIRUTA 143806

Reședință Dumbrăveni[*]
Componență Dumbrăveni[*], Ernea, Șaroș pe Târnave

Guvernare
 - Primar Emil Dârloșan[*][3] (PSD, )

Suprafață
 - Total 55,75 km²
Altitudine 320 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 7388 locuitori
 - Densitate 132,72 loc./km²
 - Recensământul anterior, 2002 8.419 locuitori

Fus orar UTC+2

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Localizarea în cadrul județului
Localizarea în cadrul județului

Dumbrăveni, mai demult Ibașfalău, oficial Elisabetopol, (în dialectul săsesc Eppeschdorf, în germană Elisabethstadt, în maghiară Ebesfalva, Erzsébetváros) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitățile componente Dumbrăveni (reședința), Ernea și Șaroș pe Târnave.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Orașul se află pe malul râului Târnava Mare, la 20 km distanță de Mediaș, 20 km de Sighișoara și la 77 km de municipiul Sibiu. Orașul este situat pe partea dreaptă a râului Târnava Mare, în regiunea de dealuri mijlocii a Podișului Transilvaniei, mai exact Podișul Târnavelor (43°13’ latitudine nordica și 42°12’ longitudine estica). Conform raionarii fizico-geografice din „Geografia fizica”–1983, zona se încadrează în provincia centrală europeană, subprovincia carpatică, ținutul podișului înalt al Transilvaniei, realm deluros al Târnavelor. Morfogenetic orasul se incadreaza in etajul dealurilor si podisurilor, in care predomina terenuri cu predispozitie la alunecare si eroziune, atat la suprafata cat si in adancime din cauza stratului litologic. Altitudinal se încadrează între 340 m și 600 m altitudinea medie fiind de 495m.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Dumbrăveni

     Români (66.49%)

     Maghiari (8.73%)

     Romi (17.44%)

     Necunoscută (6.07%)

     Altă etnie (1.24%)


Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Dumbrăveni

     Ortodocși (79.16%)

     Romano-catolici (1.66%)

     Reformați (6.72%)

     Penticostali (1.71%)

     Greco-catolici (2.04%)

     Necunoscută (6.17%)

     Altă religie (2.5%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Dumbrăveni se ridică la 7.388 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 8.419 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (66,5%). Principalele minorități sunt cele de romi (17,45%) și maghiari (8,73%). Pentru 6,08% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (79,17%), dar există și minorități de reformați (6,73%), greco-catolici (2,04%), penticostali (1,72%) și romano-catolici (1,66%). Pentru 6,17% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Dumbrăveni - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia


Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Orașul Dumbrăveni este administrat de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Emil Dârloșan[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Social Democrat 6            
Partidul Național Liberal 5            
Partidul Mișcarea Populară 2            
Uniunea Democrată Maghiară din România 1            
Uniunea Națională pentru Progresul României 1            

Istoric[modificare | modificare sursă]

Perioada preistorică[modificare | modificare sursă]

Descoperirea unei securi de piatră cioplită la Curciu și a unor oase de mamut la Dumbrăveni, aduc ipoteza că în aria orașului au existat așezări omenești încă din paleolitic. Primele dovezi sigure de viață omenească pe aria Dumbrăvenilor au o vechime de circa 3.000 de ani, mai exact din civilizația fierului. Este vorba de un bordei hallstatian cu adâncimea de 2,5 metri în care s-a găsit un vas de lut cu caneluri, ce conținea boabe de grâu carbonizate. Bordeiul avea și o vatră de cenușă și datează din jurul anilor 800 î.e.n. Aceste urme de locuire au fost descoperite chiar în centrul orașului, în 1971, când s-a săpat fundația clădirii Poștei. La începutul secolului III î.e.n. triburile celtice se așază în zona Târnavelor. Dovadă acestei prezenței stau mai multe urne provenind dintr-un cimitir celtic ce s-au găsit, în 1970, la sud de gara actuală a orașului, între calea ferată și șoseaua națională.

Perioada dacică[modificare | modificare sursă]

Tot în zona de sud a gării Dumbrăveni, la cariera de pământ, s-au găsit câteva schelete și cești dacice, care în cea mai mare parte au fost distruse de muncitorii de la carieră în timpul lucrărilor. Mai multe dovezi ale existenței dacilor pe acest teritoriu, respectiv vase mari în formă de sac cu butoni, vase-borcan, fructiere, cuptor de pâine, vase de provizii, au fost descoperite în apropierea Dumbrăvenilor, în comuna Gogan.

Perioada romană[modificare | modificare sursă]

În primul secol al erei noastre, zona Târnavei Mari a venit în contact cu împărăția romană, ceea ce a permis descoperirea în Sighișoara și Laslea, a unor tezaure monetare din această epocă. Mai mult, pe lângă Dumbrăveni trecea marele drum roman ce venea de la Apulum, pe Târnava Mare în sus, până la Odorhei și de acolo cotea la stânga spre castrele romane de la Inlăceni și Sărățeni.

Perioada migrațiilor[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul orașului a fost găsit un tipar masiv de bronz cu conturul semicircular, a cărui capete se prelungesc în linii drepte, folosit pentru presarea pieselor ornamentale aplicate pe centură sau harnașament. Această urmă datează din secolului al VIII-lea, din vremea dominației avarilor.

Perioada feudală[modificare | modificare sursă]

Feudalismul maghiar cucerește treptat Transilvania, în valea Târnavelor ajungând în secolul XII. Cea mai veche pomenire a Comitatului Târnava datează din 1214. Comitatul se întindea la sud până la râul Târnava Mare (între Blaj și Sighișoara) și la nord de la Bălăușeri până la Iernut. Prin mijlocul comitatului trecea Târnava Mică. Comitatul cuprindea 113 localități prin care și satul Dumbrăveni.

Primele atestări documentare[modificare | modificare sursă]

Nu se știe precis când a avut loc transformarea satului Dumbrăveni în târg. Cert este că primul document despre Dumbrăveni datează din anul 1332, când localitatea apare sub numele de Ebes (Sacerdotes de Ebes). În scrierea respectivă este vorba despre dijma din arhidiaconatul de Târnava/Cuculus ce o plătește preotul Hermann din Ebes (Ibașfalău în limba română) în sumă de patru banali vechi. Banalii erau o monedă a timpului respectiv. În documente din anii 1367 și 1368 se vorbește despre posesiunile feudalilor din Ibașfalău sub denumirea de ”possessions Ebessffalwa”, indicând ca proprietari mai mulți feudali. La 1374 este amintit Ladislau, fiul lui Emeric din Ibașfalău, ca fiind stăpânul acestui sat (Ladislao filio Emerici de Ebessffalwa). Într-un document din 3 iulie 1381, regele Ludovic I de Anjou informează cele ”Șapte scaune” și cele „Două Scaune”, Scaunul Mediașului și Scaunul Șeica, că el a înglobat în comitat posesiunile feudale din Ibașfalău și cele care aparțineau de acestea. La 13 iunie 1391, regele Sigismund însărcinează capitul din Alba Iulia să introducă pe Grigorie și Petru, fiii lui Apa din Mălâncrav, în stăpânirea părților din moșia ce le revin de la Ladislau, fiul lui Emeric din Ibașfalău. Într-un document din 1 mai 1399, Ibașfalăul apare sub denumirea de Ebesfolwa. În același timp sunt amintite și satele Gogan, Ernea și Hundorf. În documente din sec XIV și XV Dumbrăveni apare sub numele de Ebesffalwa (satul lui Ebes), care probabil a fost numele unui stăpân feudal. Numele de Ebesffalwa se va păstra până la începutul secolului al XVIII-lea, când localitatea va primi alt nume. Românii îi vor spune în continuare Ibașfalău, până în anul 1918, când va fi denumit Dumbrăveni.

Reședință domnească[modificare | modificare sursă]

Castelul Apaffy

În a doua jumătate a secolului XIV-lea, târgul Ibașfalău se dezvoltă în suprafață și ca populație, ajungând pe la 700 de locuitori. În 1496, domeniul Dumbrăveni este stăpânit de familiile Bethlen, Fejerdi și Apafi. Grigore Apafi, prefect al județului Dobâca și locțiitorul mareșalului curții lui Martinuzzi, guvernatorul Transilvaniei, cumpără în 1552 toate moșiile existente în Dumbrăveni și construiește castelul feudal în formă de cetate. În 1562 are loc răscoala secuilor care, împreună cu iobagii români, atacă și avariază serios castelul cetate de aici, care va fi refăcut în 1564 și întărit cu noi bastioane. În 1590 Nicoale Apafi, prefectul comitatului Cetatea de Baltă – Târnava, își mută sediul oficial la castelul din Dumbrăveni. În perioada frământărilor politice din martie 1605, după dizolvarea dietei, guvernatorul Transilvaniei, Gyulafi, vine în tabăra de la Dumbrăveni. Aici este atacat, în 19 martie, de generalul Gheorghe Raț și, ca urmare, fuge la Șard. În 1645 se procedează la o nouă împărțire a domeniului Dumbrăveni între Apafești. Astfel, lui Boldisar Apafi îi revine moșia Mălâncrav și 10 case cu iobagi români la Dumbrăveni. Cum pe domeniul Dumbrăveni nu existau meseriași, sunt trimiși de la Mălâncrav un cizmar, un croitor, un rotar și un țesător. În același timp Mihai Apafi I primește via din Mălâncrav și o treime din iobagii români de la Hundorf și Ernea. După moartea lui Grigorie Apafi, domeniul cetății Dumbrăveni revine integral în posesia lui Mihai Apafi I care este ales principe, la Târgu Mureș, în 16 septembrie 1661. Târgul Dumbrăveni devine reședință domnească. Dar domnia lui Mihai Apafi I nu este de bun augur deoarece ”era mai bun de popă decât de principe” (cronicarul Mihai Cserei). Îi plăcea vinul, bea o vadră de opt cupe pe zi și avea ”pasiunea de a drege mereu oroloage”. La 27 noiembrie 1685 Mihai Apafi I semnează la Dumbrăveni, împreună cu Antidie Dunot, trimisiul împăratului Austriei, un tratat prin care se obligă să întrețină armata imperială.

Perioada imperială[modificare | modificare sursă]

Dumbrăveni în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

Unul dintre cele mai importante evenimente politice din timpul stăpânirii habsburgice este vizita împăratului Iosif al II-lea Pe când era coregent cu Maria Terezia, acesta a vizitat orașul Dumbrăveni în timpul călătoriei sale în Transilvania. Orașul făcea parte din cele 10 orașe libere regești din Transilvania. La 1 iunie 1773 Iosif al II-lea sosește dinspre Sighișoara la Dumbrăveni. Pe drum participă la exercițiile de arme ale trupelor habsburgice de dincoace de Hoghilag, din jos de Birtul Pădurarului, unde erau postate batalioane de grenadieri la care Iosif al II-lea ajunge marți seara, la ora 7. După terminarea exercițiilor Iosif al II-lea a intrat în Dumbrăveni unde a fost cazat în casa armeanului Martin Gaspar care ținea Hanul Ibașfalăului. În urma vizitei împărătești, pe Hanul Ibașfalăului a fost montată o placă ce avea inscripționat: ”Benedictus Iosephus II Imperator Augustus atque Pius Rex Pater patriae nos hoc anno 1773 in Junio visitavit”. După 1989 placa respectivă a fost îndepărtată de pe clădirea transformată astăzi în magazin alimentar.

Perioada modernă[modificare | modificare sursă]

Frământările revoluționare din 1848 au ecou și în orașul Dumbrăveni. Orașul este cucerit în două rânduri de generalul Józef Bem care împreună cu marele revoluționar maghiar Sándor Petőfi, a poposit aici trei zile. După 1848 orașul cunoaște o perioadă de relativă liniște. Administrația orașului suferă o modificare în 1871, ajungînd sub controlul comitatului Târnava Mică. În acest timp, Elisabetopolul este sediu de pretură de care aparțin 32 de sate. La Tribunalul Elisabetopol erau arondate localitățile Mediaș, Sighișoara, Rupea, Cincu Mare, Agnita, Hususău și Diciosânmartin (8 localități cu 234 de comune). În 1871 a fost construită linia ferată, ceea ce contribuie la dezvoltarea orașului, pe această cale făcându-se export de ițe și materii prime între Austria și Țara Românească. După 1875 se construiește clădirea Tribunalului (actual Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă), se mărește Liceul teoretic, precum și capacitatea cazărmii. Odată cu construirea tribunalului și penitenciarului (aici a fost închisă, câteva luni, Ana Pauker), până după al doilea război mondial, în acest oraș au loc judecăți, se dau sentințe, se întocmesc acte notariale, Dumbrăveniul dispunând de o carte funciară proprie. Deși reședință de plasă numai pe lângă centrul judecătoresc, orașul dispune și de o bancă de credit, spital și o serie de asociații de mici meșteșugari. După 1900 orașul Elisabetopol cunoaște o perioadă de relativă stagnare, rămâne doar un centru comercial lipsit de importanță, dar cu mare influență asupra așezărilor de pe cele două Târnave.

Armenii[modificare | modificare sursă]

Biserica Armenească din Dumbrăveni

Pentru prima dată, armenii sunt amintiți ca trăind în Dumbrăveni în anul 1671. De altfel, potrivit unui privilegiu dat de Mihai Apafi I, ei au fost colonizați pentru prima oară la Dumbrăveni și Gherla, și de aici s-au răspândit în toate orașele Transilvaniei. Ei înființează în oraș o companie comercială, ceea ce contribuie din plin la dezvoltarea localității. Odată cu instaurarea stăpânirii habsburgice în Transilvania, Dumbrăveniul este administrat de coloniștii armeni. Ei aveau privilegiu dat de Mihai Apafi al II-lea, fiul fostului principe, de a își alege primar dintre oamenii lor cei mai capabili și, în caz de litigii comerciale, să apeleze la compania grecească. În cazuri de judecată cu oameni de pe domeniul Dumbrăveni, armenii sunt judecați de ofițeri proprii. Aveau drepturi autonome și își puteau alege preoții, primarii etc. În 2 septembrie 1727, domeniul cetății Dumbrăveni trece în posesia imperiului habsurgic, ocazie cu care se face inventarierea veniturilor. Se constată că aici trăiesc 77 de familii de iobagi (203 persoane) din care 69 de familii sunt românești, iar restul maghiare. Iobagii români trăiesc în Cocoroveni, iar cei maghiari în jurul castelului. Din 1714, Dumbrăveni trece în proprietatea fiscului, iar împăratul Carol al V-lea îl atribuie armenilor și devine ”oraș privilegiat”. De acum înainte se va numi Elisabetopolis. Tot acum se pun bazele organizării administrative a orașului cu dreptul de a alege magistratul, primarul și notarul. La acestea se mai adaugă dreptul de târg săptămânal și de trei ori pe an târg de țară, dreptul de a construi pod peste râul Târnava și de a încasa vamă.

Complexul rupestru al haiducilor de la Dumbraveni Din Castelul Maria Tereza

((Zvon: Este vorba despre tunelul secret de la Dumbrăveni pina la Slimnic aproape de Sura Mare datind din  1730 care are lungimea de 58 kilometri (construite cu var cald prin care familia putea sa se refugieze in caz de pericol.  iar din Slimnic o continuare spre Sibiu printr-un tunel lung de 19 kilometri. Aici ar fi ascuns haiducii comori . Numele orasului de pe Tarnava ,in care convietuiesc circa 9000 de cetateni – Dumbraveniul este o achizitie a Romaniei Mari 1818 si se potriveste de minune cu multitudinea dumbravilor, a codrilor, cu o natura deosebit de imbietoare.))

Orasul este asezat pe valea Tarnavei Mari la 46 grade 13 min latitudine estica si 42 grade si 12 min longitudine nordica, la aproximativ 320 metri deasupra nivelului marii.

        In cadrul judetului Sibiu, orasul Dumbraveni se gaseste la 70 km spre N-E de Sibiu pe magistrala a 3-a C.F.R si pe soseaua nationala 14. Orasul Dumbraveni este alcatuit administrativ din localitatile Sarosul pe Tarnave, Hoghilag, Ernea.

        Orasul Dumbraveni a luat nastere prin unirea a doua asezari omenesti:''a satului romanesc'' si a orasului infiintat la marginea satului, Elizabeto polis, Elisabetvaros, dat dupa numele fiicei regelui ungur Andre II al carui chip se gaseste Castelul a fost cladit sub forma de patrulater; in prezent s-a pastrat doar doua parti. La intrarea dinspre sud erau doi lei sculptati in calcar din care unul s-a pierdut, iar celalalt a ramas.

        Una dintre legende spune ca, din pivnitele imense ale castelului, care avea 78 de camere, pornea un tunel secret, larg si boltit cu ziduri impermeabile Al doilea tunel se zice ca ducea catre Malancrav, la 19 km distanta.

        ((Pentru istorici: Cert este, că exista/ă macar un tunel care iese in pivnita unei case, vis-a-vis prin parc. In anii 1970, acolo locuia profesorul de muzica Binder cu familia (originar din Laslea, ulterior dirijor filarmonia Sibiu). Autorul acestui(!) paragraf, pe atunci copil si prieten cu cei mai tineri doi baieti al profesorului, m-am tarat cu o lanterna circa 2 metri in tunel. Am vazut balarii si schelete de pisici si broaste. Intrarea/iesirea de circa 100 cm latime si circa 70 cm inaltime, se afla in partea de jos in zidul catre strada/parc. Tunelul se largeste si se mareste in jos. Probabil tunelul conecta castelul cu acea casa. In anii 1960 in parc se afla o constructie/biserica neterminata, ulterior demolata. Poateca ea se afla direct pe tunel, asa ca acolo tunelul poate fi actual intrerupt. Sunt povesti, ca tunelul ar fi fost larg si ca ar fi dus pe sub Tarnava pana la Malancrav, sau la castelul din Criș, sau altundeva.))

        O alta legenda ,care a fost adeverita de arheologi, este aceea care spune ca in zidurile castelului au fost tencuite scrisorile de amor ale unui membru din familia Appafi. Scrisorile au fost gasite cand castelul a fost renovat si sunt probabil, pastrate si in zilele noastre de un cetatean din oras.

        Tentativa de a descoperi cat mai multe informatii despre misteriosul castel Appafi, nu s-ar putea epuiza intr-un scurt documentar ca acesta.    De aceea cititorii sunt invitati sa participe cu mai multe informatii. Primele atestări documentare[modificare | modificare sursă]

Nu se știe precis când a avut loc transformarea satului Dumbrăveni în târg. Cert este că primul document despre Dumbrăveni datează din anul 1332, când localitatea apare sub numele de Ebes (Sacerdotes de Ebes). În scrierea respectivă este vorba despre dijma din arhidiaconatul de Târnava/Cuculus ce o plătește preotul Hermann din Ebes (Ibașfalău în limba română) în sumă de patru banali vechi. Banalii erau o monedă a timpului respectiv. În documente din anii 1367 și 1368 se vorbește despre posesiunile feudalilor din Ibașfalău sub denumirea de ”possessions Ebessffalwa”, indicând ca proprietari mai mulți feudali. La 1374 este amintit Ladislau, fiul lui Emeric din Ibașfalău, ca fiind stăpânul acestui sat (Ladislao filio Emerici de Ebessffalwa). Într-un document din 3 iulie 1381, regele Ludovic I de Anjou informează cele ”Șapte scaune” și cele „Două Scaune”, Scaunul Mediașului și Scaunul Șeica, că el a înglobat în comitat posesiunile feudale din Ibașfalău și cele care aparțineau de acestea. La 13 iunie 1391, regele Sigismund însărcinează capitul din Alba Iulia să introducă pe Grigorie și Petru, fiii lui Apa din Mălâncrav, în stăpânirea părților din moșia ce le revin de la Ladislau, fiul lui Emeric din Ibașfalău. Într-un document din 1 mai 1399, Ibașfalăul apare sub denumirea de Ebesfolwa. În același timp sunt amintite și satele Gogan, Ernea și Hundorf. În documente din sec XIV și XV Dumbrăveni apare sub numele de Ebesffalwa (satul lui Ebes), care probabil a fost numele unui stăpân feudal. Numele de Ebesffalwa se va păstra până la începutul secolului al XVIII-lea, când localitatea va primi alt nume. Românii îi vor spune în continuare Ibașfalău, până în anul 1918, când va fi denumit Dumbrăveni.

În 3 octombrie 1746 Maria Terezia întărește acest privilegiu, iar biserica armenilor va fi subordonată Episcopiei catolice de Alba Iulia. Într-un al treilea privilegiu, din 28 noiembrie 1758, armenii obțin de la Maria Terezia domeniul Ibașfalăului împreună cu satele din jur. În această perioadă se construiește Catedrala armenească, una dintre cele mai frumoase din țară. În anul 2010, mai exact în 15 iulie, s-a deschis la Dumbrăveni Colecția Muzeală a Armenilor din Transilvania din Dumbrăveni, jud. Sibiu.

Învățământ[modificare | modificare sursă]

Liceul Agricol „Timotei Cipariu”

Documentele vremii atestă pentru prima oară un învățământ primar confesional în anul 1885, învățământ strâns legat de interesele de breaslă ale armenilor. Populația Dumbrăveniului intră în legătură cu marile asociații religioase și culturale ale armenilor, în care se simțeau puternic influențe iluministe ale Apusului. În urma donației consilierului Copci Petru, în anul 1744 a început să funcționeze în Dumbrăveni prima școala primară (localul construit atunci în acest scop adăpostește astăzi o serie de unități de prestări servicii, gospodărie comunală, în strada T. Vladimirescu nr. 47). Se preda în limba armeană, maghiară și germană. Din 1744 a existat în oraș un învățământ permanent în care erau cuprinși și copii de români. Tot în acest an, școala este oficial recunoscută de către statul maghiar. Astfel, școala s-a dezvoltat în Dumbrăveni înainte de a lua avânt în alte orașe ale Transilvaniei, unde vor începe să ia ființă școli abia dupa edictul "Ratio educationis" dat în 1774 de Maria Terezia. În anul 1842, ia ființă gimnaziul romano-catolic "Rafael Alexandru", iar în 1847 Liceul maghiar care funcționează până în anul 1919, când se transformă în Liceul teoretic "Timotei Cipariu". La acest liceu au învățat o seamă de personalități române, precum Teohar Mihadaș, Mircea Muthu și alții. Liceul teoretic a funcționat până în anul 1948, când a fost transformat în liceu agricol.

În prezent, în oraș funcționează două licee și anume Liceul Teoretic Dumbrăveni și Liceul Agricol Timotei Cipariu. Deasemenea, funcționează Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă care școlarizează copii cu cerințe educaționale speciale (CES) și două grădinițe cu program normal și una cu program prelungit, dar și o creșă.

Liceul Teoretic deține profilul matematică-informatică iar Liceul Agricol Timotei Cipariu profile pe latura tehnologică.

Transportul[modificare | modificare sursă]

Transportul feroviar[modificare | modificare sursă]

Orașul dispune de o gară situată pe Strada Gării, paralelă cu DN14.

În data de 5 februarie 1913 a avut loc accidentul feroviar de la Elisabetopol (Eisenbahnunfall von Erzsébetváros), în care au murit trei persoane. Prințul Eitel Friedrich al Prusiei, fiul împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei, care se afla în tren, a scăpat nevătămat.

Transportul rutier[modificare | modificare sursă]

Orașul Dumbrăveni este străbătut de Drumul Național 14, precum și de drumuri județene. DN14 traveresează orașul în partea de sud, pe o distanță relativ mică. Deasemenea, datorită faptului că traficul greu nu traveresează orașul, ci doar margiena acestuia prin DN14, acesta poate fi denumit și centura ocolitoare a orașului Dumbrăveni.

Clădiri istorice și monumente (Turismul)[modificare | modificare sursă]

  • Castelul Apafi - azi Muzeul Armenilor Transilvăneni.
  • Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Obeliscul a fost ridicat în anul 1918 și se află amplasat în Cimitirul Eroilor, str. Erou Bumbea nr.38. Monumentul este realizat din cărămidă și ciment, având o înălțime de 2,20 m. Însemnele de pe monument sunt: un ostaș și două urne, fără să existe înscrisuri.
  • Parcela Eroilor Români din cele două războaie mondiale este amplasată în cadrul cimitirului din localitate și a fost amenajată în anii 1919-1920. În această parcelă sunt înhumați 82 de eroi dintre care 81 neidentificați și un erou identificat.
  • Hanul Ibașfalăului
  • Catedrala Armenească
  • Clădirea Tribunalului (actualul Centru Pentru Educație Incluzivă)
  • Clădirea CITO
  • În Dumbrăveni există două hoteluri. Deasemenea, muzeul deschis în 2010 poate fi vizitat.

Muzeu[modificare | modificare sursă]

  • În anul 2010 s-a deschis Muzeul Armenilor Transilvăneni. Acesta se găsește în incinta Castelului Apaffy din Dumbrăveni.

MedievArt Fest Dumbrăveni[modificare | modificare sursă]

  • În anul 2010 a debutat Festivalul Medieval din Dumbrăveni, numit MedievArt Fest, care a avut loc în incinta Castelului Apaffi.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Iosif Manfi, a funcționat ca învățător În Ibașfalău, a făcut liceul la Blaj și Târgu Mureș, filosofia la Liceul romano-catolic din Cluj, pe urmă a fost "magistru" la școlile normale din Blaj. În 1820 mitropolitului Moldovei Veniamin Costache și-a propus reorganizarea seminarului de la Socola (Iași). Pentru aceasta a fost trimis, la Cluj, Gheorghe Asachi cu misiunea de a-i cere guvernatorului Bannfy aprobare pentru trei tineri absolvenți de la Blaj care erau necesari ca profesori în Moldova. După obținerea aprobării Asachi i-a găsit și ales pe Ion Costea, Iosif Manfi și Vasile Bob Fabian. Astfel, începând cu anul 1820, Iosif Manfi a devenit profesor de gramatică latină la Seminarul din Socola, Iași.[6]

Primari[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  5. ^ Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. http://www.2016bec.ro/wp-content/uploads/2016/06/Export_mandate-2.xlsx. 
  6. ^ Iuliu Moisil, Vasile Bob Fabian în "Arhiva someșeană", nr. 21, partea I, Năsăud, 1937, p. 685
  7. ^ Lista primarilor din județul Sibiu la alegerile din anul 1996
  8. ^ Lista primarilor din județul Sibiu la alegerile din anul 2000
  9. ^ Lista primarilor din județul Sibiu la alegerile din anul 2004
  10. ^ Lista primarilor din județul Sibiu la alegerile din anul 2008
  11. ^ Lista primarilor din județul Sibiu la alegerile din anul 2012
  12. ^ Lista primarilor din județul Sibiu la alegerile din anul 2016

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Dumbrăveni